Globalizarea fără comunicarea online e doar o vrăjeală, o formă fără fond. Așa că, cele 4,4 miliarde de persoane (60% din populația lumii) care nu sunt online, reprezintă cea mai mare piedică pentru crearea unei lumi interconectate. E drept, potrivit celor de la McKinsey, trei sferturi dintre neconectați sunt locuitori ai unor țări cu regimuri agresive dictatoriale sau semidictatoriale, dar asta nu schimbă cine știe ce datele problemei. Lumea e încă incomplet conectată.
Avem așadar niște probleme, mai ales că globalizarea înseamnă și că sau mai ales că, Apple – ca să luăm doar un exemplu – își produce telefoanele în China, unde, potrivit McKinsey, aproape 800 de milioane de oameni din 1,2 miliarde nu au acces la internet. Sau India, unde mulți giganți și-au mutat call centerele, are 85% din populație offline (peste un miliard de oameni).
Sau, iată, Brazilia, una dintre țările văzute ca viitoare puteri, are peste jumătate din populație (90 de milioane de oameni) neconectată la internet, ca și Turcia cu 40 de milioane de oameni offline.
Însă pe această listă se află și superputeri, cea mai superputere dintre toate, SUA, figurează cu 50 de milioane de oameni offline, aproape la fel de mulți ca în Rusia (55 de milioane). E drept, SUA are un număr de locuitori mai mult decât dublu față de Rusia, iar cifra corespunde cu cea a americanilor aflați sub limita de jos a sărăciei.
Și dacă am ajuns la sărăcie, evident, principalul motiv al neconectării e sărăcia, densitatea mare a populației rurale, infrastructura slabă, ca și absența unor servicii mai importante decât internetul, precum educația sau sănătatea. Dacă ar fi să ne gândim la România, aici avem ceva mai mult de jumătate din populație online, una dintre cele mai bune servicii de internet din lume (viteză și preț), dar și probabil cele mai proaste servicii de educație și sănătate și sigur cea mai slabă infrastructură de transport din UE.
Ca să ne întoarcem la harta globală, majoritatea oamenilor neconectați sunt în Asia și Africa și asta e o problemă tocmai pentru că aceste zone au devenit „fabricile zonelor dezvoltate”, acolo se produc majoritatea bunurilor de toate felurile (electronice, electrocasnice, îmbrăcăminte etc.) comercializate în partea conectată a lumii, iar comunicarea e esențială în afaceri, chit că majoritatea corporațiilor sunt pretutindeni.
Totuși, datele McKinsey și World Bank se bat puțin cap în cap cu cele prezentate de cercetătorul american John Matherly, care susține că a a creat o hartă a tuturor device-urilor conectate la internet și care indică o Indie, de exemplu, extrem de vie. Ceea ce înseamnă că răspândirea e ori falsă ori sunt multe dispozitive dar puțini utilizatori, situație ce se repetă și în cazul Braziliei și parțial a țărilor din Asia de Sud-Est.
Cum se rezolvă problema? Cu certitudine nu turnând niște sârme sau dispozitive wirelles prin țările cu pricina, ci doar în cazul în care celelalte elemente (sărăcia, educația, sănătatea, infrastructura) se vor îmbunătăți. Și evident, dacă cei aflați la putere acolo vor permite accesul, mai ales că un compromis de tipul „democrația, ca democrația, asigură-ne profit” nu e tocmai cea mai bună soluție, iar China cu recentele mișcări din Hong Kong e cel mai bun exemplu.
sursa-http://www.businesscover.ro/
