După cum am precizat anterior, prima stradă de după șina de cale ferată care intersecta șoseaua Pantelimon se numea Lupului. Era de fapt o fundătură, despre care unii spun c-ar fi fost desființată la un moment dat. Încă n-am suficiente date pentru a putea lămuri problema.
Dincolo de intrarea Lupului, chiar pe colț, era o găzărie de unde se alimentau atât automobilele cât și cetățenii. Se vindea gaz lampant cu 1 leu litrul, motorină cu 1,20 lei și benzină cu 1,60 lei (la prețurile din 1964):
Pe vânzător în chema Ion și locuia chiar în casa respectivă, care n-avea gard, iar în curte era o mică alee de acces pavată cu piatră cubică. Uneori, oamenii stăteau la coadă pentru a cumpăra combustibil, pe care-l foloseau mai ales pentru gătit. Iată și imaginea color:
În dreapta găzăriei era o altă casă, în care funcționa atelierul de curelărie al lui Gheorghiță Bușu:
Casa avea o ușă obișnuită și un gard de beton. Meșterul fabrica hamuri, căpăstre, căpețele, hățuri și japuri (un fel de șorțuri de piele care protejau caii de ploaie sau frig):
Prețurile lor variau între 10 și 16 poli (un pol era echivalent cu 20 de lei), așadar între 200 și 320 lei, sume relativ mari pentru vremea aceea. Mai executa și curele de pantaloni, dar în general producția era destinată animalelor.
După curelărie se găsea daracul lui nea Ion. Acesta cumpăra lâna de la oieri și o torcea în fire care se înfășurau pe sculuri (un fel de papiote mai mari), care costau între 4 și 6 poli (80-120 lei):
Proprietarul avea o fiică foarte frumoasă, care era curtată de mulți băieți din cartier, dar și un fiu fotbalist care juca la Rapid, fiind coleg de generație cu Nicu Gheară. Casa se afla pe colțul cu strada Ursului, având atât un gard de lemn cât și porți metalice:
Întreaga zonă era foarte pitorească și se afla vizavi de piața Pantelimon. După cum susține localnicul care mi-a furnizat aceste date, zilnic la ora 12 venea acolo mașina cu pește proaspăt (calcan, crap, știucă, lin, roșioară) iar oamenii se așezau imediat la rând.
