…la finele secolului al XIX-lea, dragomanul Serafim, traducător pe lângă Consulatul Franţei la Bucureşti, a cumpărat o moşie în mahalaua Doamnei, parte mărginită de Podul Mogoşoaiei. Această moşie a împărţit-o ca dotă fiicelor sale Polixenia şi Anastasia, care s-au căsătorit cu Xavier Villacrosse, „arhitecton” al statului între 1837 şi 1841 şi respectiv negustorul de blănuri şi politicianul liberal, Mihail Macca.
Pe acel loc a existat în veacul al XVIII-lea final hanul Câmpinencei. Acesta a fost cumpărat de un anticar evreu-ungur către 1850. El a ridicat pe locul hanului un mic hotel numit „Stadt Pessth”. Hotelul avea o mare cafenea, restaurant şi café-chantant, despre care Gh. Crutzescu spune în Podul Mogoşoaiei că „a fost locul de întâlnire a tot ce era femei de viaţă şi «jeunesse dorée» în Bucureşti. Iarna, într-o sală lungă şi joasă, vara într-o grădină care ţinea cam locul între pasagiile de azi cântau şi jucau «artiste» ungare şi germane“.
Tot aici erau organizate săptămânalele baluri ale lui Vilcek denumite O du lieber Augustin, unde se îngrămădeau „junele modiste“, negustori înstăriţi de pe Podul Mogoşoaiei şi junii mondeni din Bucureşti care preferau, după moda pariziană, amorurile „cusătoreselor de tot felul“, cum scria N. T. Orăşanu într-una din cronicele sale. Micul hotel „Stadt Pessth“ avea doar 9 camere, închiriate în general de negustori nemţi şi evrei.
Hotelul se va şubrezi repede, astfel încât, către 1890-1891, când familiile Villacrosse şi Macca proiectează cele două actuale pasaje, hotelul a fost cumpărat şi modificat într-o clădire modernă. Bogatul prinţ sârb Alexis Karagheorghevici a participat şi el la amenajarea pasajelor, alaturând partea sa financiară şi de proprietate. Pasajele Macca&Villacrose au purtat o vreme, prin anii 1960-1980, şi denumirea de „Pasajul Bijuteria”.
