Iubirea de ieri, de azi, de mâine…

“Iubirea este arhitectul universului”. – Hesiod

“Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârşească, să devină cineva, să devină o lume el însuşi de dragul cuiva.” – Rainer Maria Rilke.

Iubirea este unul dintre cele mai desăvârşite motoare ale lumii, ea a generat de-a lungul timpului atâtea războaie cât şi mari poveşti de dragoste. Germenul creaţiei acestui sentiment, am putea spune că este acelaşi de la Adam şi Eva, însă,timpul şi timpurile şi-au pus amprenta şi l-au constrâns mai mult sau mai puţin.Aceste constrângeri au avut ca efecte modul de percepere a-l persoanei apropiate , a sentimentelor, de expunere a acestora, cât şi comportamentul indivizilor unii faţă de ceilalţi.

 Nunta reprezintă momentul în care se unesc destinele celor doi îndrăgostiţi, punctul din care cei doi hotărăsc ca viaţa lor să urmeze acelaşi drum şi împărtăşesc acest moment cu cei dragi, dar şi cu Dumnezeu.

Deşi  iubirea rămâne pentru totdeauna  una dintre legile fundamentale ale universului, sentimentul cel mai pur, ea a îmbrăcat diverse forme de-a lungul timpului.

Tinerii îndrăgostiţi din anii1930, par aproape timizi să-şi arate dragostea în faţa unui public. Sunt discreţi,atât prin gesturi, prin postura lor – sunt pozitionaţi unul lângă celălalt însă cu o anumită reţinere, dar şi prin vestimentaţie. Nimic nu este opulent. Mireasa poartă o rochie lungă, cu mâneci lungi, depărtată de corp, ea îşi ascunde trupul de la vedere, lăsând misterul să o învăluie. Poartă pe cap o aşa zisă năframă, din care pornesc două şuviţe de fire strălucitoare, lungi, acesta fiind singurul lucru care iese în evidenţă.Detaliile prezente atât pe acest accesoriu,dar şi de pe rochie,cât şi croiala atent realizată a acesteia şi a costumului mirelui denotă o anumită distincţie.Mirii poartă de asemenea, mănuşi cât şi bijuterii discrete.Toate aceste amănunte le oferă un anumit stil şi exprimă o anumită atitudine faţă de ceilalţi,faţă de cum se doresc  să fie percepuţi.Ei par a fi reţinuţi,nu vor să iasă din tipare,şi permit un grad mic de intruziune a celorlalţi în povestea lor,astfel protejând-o.

Atmosfera este mai mult formală,însă exprimă cu certitudine puterea legăturii care se creează  între cei doi.Ceea ce trebuie să iasă în evidenţă este puritatea legăturii lor, a iubirii lor,şi nu generarea unor aparenţe false. Durabilitatea relaţiei lor cât şi baza pe care se formează sunt valorile cele mai de preţ,valori exprimate prin comportament, şi implicit prin postura şi vestimentaţia celor doi.Aceasta denotă un respect profund unul faşă de celălalt,o decenţă ieşită din comun, dar şi puritate a sentimentelor,a gândurilor,a fiinţei.

 După trecerea celui de-al doilea război mondial, şi într-o perioadă de pre-comunism, dar care în timpul lui Gheorghiu Dej ,după retragerea trupelor sovietice, s-au petrecut schimbări care  s-au manifestat printr-o relativă liberalizare a vieţii culturale, a învăţământului, etc. Legăturile culturale şi ştiinţifice cu ţările din Occident, rupte după 1948, sunt reluate şi ajung la un nivel modest, dar promiţător.

În planul relaţiilor de cuplu,dar şi al consolidării acestora prin intermediul căsătoriei,se observă şi aici anumite schimbări: atmosfera îşi păstrează caracterul formal, însă vestimentaţia nu mai este aceeaşi.Năframa miresei cu acele flori şi fire strălucitoare dispare,ea fiind înlocuită de un voal lung,însoţit adeseori de o coronişă.Mirele poartă papion alb,iar rochia are o croială care evidenţiază talia,dar şi trupul miresei, păstrandu-şi totodată, lungimea. Aceleaşi flori sunt prezente la pieptul mirelui, şi în acest caz şi al naşilor. Rochia miresei are puţine detalii, este simplă, denotând stil, decenţă, dar şi constrângerile timpurilor pe care protagoniştii le trăiesc.Majoritatea rochiilor erau realizate de comandă, iar lipsa materialelor, a revistelor din care cei care le confecţionau să se inspire,dar şi a constrângerilor impuse de regimul politic de atunci.

In anii 1980, datorită unor schimbări politice, care prin obţinerea puterii de catre Nicolae Ceauşescu, si menţinerea unui regim comunist sever,constrângerile nu se diminuează, ci se măresc. De aceea şi schimbările care se petrec în ceea ce priveşte vestimentaţia mirilor din această perioadă, nu sunt semnificative.

Voalul miresei este mai amplu,se poartă rochii cu mâneci bufante, dar care îşi păstrează lungimea. Însă atmosfera se schimbă totodată cu trecerea la pozele color. Aceasta pare să reţină pe peliculă mai multe sentimente, accentul nu mai este pus pe legătura puternică ce se leagă între cei doi tineri aflaţi a început de drum, se tinde către opulent şi păstrarea aparenţelor, care devin mai evidente.Puterea sentimentelor ce-i leagă pe miri nu mai este transmisă prin intermediul acestui instantaneu, nu mai este surprinsă puritatea evenimentului şi nici intensitatea lui afectivă.

Iar  odată cu trecerea de la comunism la democraţie, schimbările ce au loc sunt majore. Tendinţele sunt către opulent, către vulgar uneori alături de crearea şi păstrarea unor aparenţe false. Acum valorile material au luat locul valorilor morale, a sentimentelor, a semnificaţiei momentului. Tinerii îşi exprimă liber sentimentele, exista o degajare totală în faţa momentului, comportamentul nu mai este constrâns, dar nici reţinut sau decent. Povestea se conturează altfel, pe alte coordonatea, pe alte principii. Este momentul când  legăturile se creează usor,fără obstacole, sentimentele sunt exprimate fără bariere, însă lipsa constrângerilor înseamnă totodată şi lipsa punctelor de ghidare, de control asupra cursului vieţii,care are nevoie de ancore bine înfipte în realitate, şi în suportul valorilor adevărate. Tocmai posibilităţile vaste de a alege, fără a avea o bază de principiu bine stabilită, duce la întreruperea drumului, căii iubirii. Ea se frânge, se rupe, pentru că nu s-a consolidat pe  baza reală, ci pe una de iluzii, de aparenţe, de circumstanţe.

Povestea aceasta a vestimentaţiei mirilor este de fapt povestea iubirii de ieri,de azi,de mâine…Povestea comportamentului, atitudinii, modului de exprimare a sentimentelor, dar şi de crearea unei legături de viaţă. Este modul de cum s-a ajuns de la puritate la falsitate, si la păstrarea unor valori efemere,care nu există. Este povestea care spune cum se sfârşeşte iubirea adevarată, cum o schimbăm ca pe o marfă pe obiecte, pe lucruri iluzorii, o poveste despre prea mult egoism, despre laşitate, despre neputinţa noastră ca indivizi să ne luăm un angajament cu sufletul nostru pe care să îl păstrăm. Este o poveste care are un sfârşit trist, un sfârşit în care Monica îl “iubeşte “ pe Iri, un sfârşit în care iubirea nu mai este aceeaşi, devenind o monedă de schimb demonetizată, un pretext sau un mijloc de a ajunge undeva, de a atenua circumstanţe, de a crea castele de nisip din particule de iluzii.

 

Gabriela Zanguropoulos an II Master, Managementul Urban pentru Oraşe Competitive, Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti