Foste cinematografe bucureştene în clădiri azi dispărute.
Foto: martie 1962, Şoseaua Ştefan cel Mare, nr. 34, Teatrul regional Bucureşti, fost cinema 1 MAI, fost cinema DACIA.
Era situat chiar vizavi de intrarea la Stadionul Dinamo, între străzile Aurel Vlaicu şi Polonă.
Oare şi-o mai aduce aminte multă lume de această sală de spectacole ?
Numit cinema DACIA între anii 1937- 23 august 1951 (cu întrerupere se pare în anii 1943-1944).
Posibil a fi vorba despre una şi aceeaşi sală de spectacole în care a funcţionat din anul 1928 cinema ITALIA (Italica), Şoseaua Ştefan cel Mare, nr. 28 (18).
Cinema 1 MAI între 23 august 1951-primăvara 1961 (de la 1 mai 1962 numele de cinema 1 Mai este preluat de cinematograful nou construit pe Bdul 1 Mai-Chibrit, dar care la 24 septembrie 1963 va primi numele de cinema Excelsior).
Din noiembrie 1961 sala din Bdul Ştefan cel Mare, nr. 34 va fi reamenajată ca sală de teatru şi numită Teatrul Regional Bucureşti (care prezintă viaţa nouă a satelor României).
Directoarea Teatrului Regional Bucureşti de la înfiinţare şi până în anul 1964 va fi Victoria DINU (fostă actriţă a Teatrului C. I. Nottara din strada Constantin Mille, apoi directoarea Teatrului din Brăila, apoi din Galaţi, cu sprijinul omului de partid Dulgheru, primul secretar al Regiunii Galaţi, precum şi de la Gheorghe Apostol, potrivit volumului „Sunt un om obişnuit…”, de Silviu STĂNCULESCU, Editura Semne, 2002, pag. 87), iar în anul 1964 este numit director cu delegaţie Silviu Stănculescu, dar care pleacă prin demisie după câteva luni.
Regizorii renumiţi ai Teatrului Regional Bucureşti au fost: Dinu CERNESCU, Vlad MUGUR, Mihai DIMIU.
Din martie 1965 Teatrul Regional Bucureşti îşi schimbă numele în Teatrul Barbu Ştefănescu Delavrancea devenit şi acesta în anul 1967 Teatrul de revistă Ion Vasilescu (teatru care îşi desfăşoară activitatea în Bucureşti între anii 1967-1981, an când este mutat la Giurgiu urmare a înfiinţării judeţului Giurgiu. Tot în anul 1967 Teatrul Ion Vasilescu se mută din sediul din Şoseaua Ştefan cel Mare în sediul din strada Eremia Grigorescu).
Clădire demolată în anii 80.
Potrivit lui Alexandru Beldiman în volumul „Esenţa unui oraş” apărut la Fundaţia Academia Civică în anul 2016, paginile 62-90, cinematograful Dacia se afla chiar vizavi pe Şoseaua Ştefan cel Mare în faţa casei şi curţii familiei dumnealui, familia Florescu-Beldiman (familia Florescu de la care chiar vine numele cartierului şi arterei deoarece terenul de la nord şi sud de Şoseaua Ştefan cel Mare în această zonă, precum şi terenul pe care s-a construit Stadionul Dinamo aparţinuse familiei Florescu) care a avut o casă pe terenul pe care se află actualmente blocul de pe colţul Şoselei Ştefan cel Mare cu Calea Floreasca, de lângă Stadionul Dinamo, chiar construcţia rămasă neterminată la stânga Stadionului Dinamo cum te uiţi la intrare se afla în curtea familiei fiind pe acel loc o perdea de plopi care a fost tăiată pentru a începe acea construcţie.
Din respectiva casă familia lui a fost îndepărtată în anul 1950 când Alexandru Beldiman avea şapte ani, iar casa a fost demolată în anii 60.
De asemenea, cinematograful avea şi o grădină de vară (aceasta a fost dărâmată de locatarii blocului din faţă cândva prin anii 2000 deoarece era ca o coşmelie, potrivit Ion Lazu în volumul „Odiseea plăcilor memoriale”, Editura Eikon, 2015) drept în faţa unei ferestre de la etajul casei de vizavi aparţinând familiei Beldiman-Florescu, potrivit lui Alexandru Beldiman în volumul „Esenţa unui oraş” apărut la Fundaţia Academia Civică în anul 2016, pagina 71.
de Belkine Gabriel
