scris de Ando
N-am avut, n-am condus niciodată un Trabant. Culmea e că deşi în diverse perioade am avut destui colegi posesori de Trabant, nu ştiu cum s-a făcut dar n-am avut nici măcar ocazia să merg, ca pasager, cu vreunul din ei.
Cu toate astea, din motive pe care nu mi le explic prea bine, tare simpatică mi-a fost şi îmi este această maşinuţă.
Poate din cauză că la vremea respectivă se făcea atâta mişto de ea – şi aici nu mă pot opri să nu vă povestesc una “reală” – scoasă involuntar de fiu-meu, cam pe la 4-5 ani.
Il duceam la bunici cu maşina şi, la un moment dat, vede un Trabant parcat complet pe trotuar.
Intrebare : “Tată, de ce l-au pus pe trotuar? Ca să nu-l calce maşinile?”
Minte de copil, dar în lumea adulţilor circulau puzderie de bancuri pe seama Trabantului şi a proprietarilor de Trabant.
Aşa se face că şi acum, deşi i-a trecut demult vremea, eu îl pozez cu mare plăcere, oriunde îl întâlnesc.
