Trăim într-un oraș unde avem un cult pentru lucrurile gratis, reduse, ieftine; trăim într-un oraș scump.
V-a pus pe gînduri, desigur, mirarea străinilor la vederea atîtor locuri unde te poți lega gratis la net. Sau v-ați mirat voi de puținătatea locurilor unde netu-i gratis prin alte țări!
Noi așa sîntem obișnuiți, pesemne. Netu-i bunul întregului popor. Te conectezi gratis la terasă, în stație, la aeroport, la serviciu…
Din vara asta, netul e gratis în cele mai multe parcuri ale sectorului 1. Și-i un net bun, ca să zic așa – conexiunea wireless ține la tăvăleală (bine, să fim cinstiți, cînd a fost Promenada Operei, wi-fi-ul din parc de-acolo n-a mai făcut față; doar erau mii de oameni veniți…)
E bine? Contează, dacă e bine?
E bine: lumea e-n parc, la umbră, la aer curat; e rău: nu mai citește ziarul, nu se mai uită după fete – linge un ecran.
E – desigur! – folositor să-ți iasă în cale un astfel de hotspot. Poate-ai de trimis vreo poză, poate vrei să citești vreun mesaj important – cine știe? Trăim într-o lume nouă; că ne place, că nu, astea ni-s obiceiurile.
Pînă una-alta, în parc netu-i la fel ca aerul curat: gratis.
