Partea a doua a călătoriei noastre începe de la intersecţia cu străzile Berzei şi Buzeşti. Acest tronson, până la Gara de Nord, a căzut victimă „planurilor măreţe” din anii socialismului. S-au întâmplat atunci lucruri bizare.
Pe colţul din dreapta a existat un imobil cu etaj şi cupolă construit în 1885, în stil neoclasic francez. În perioada interbelică a găzduit Clubul Partidului Liberal. După război, au funcţionat aici librăria „Ion Luca Caragiale” şi cinematograful „Feroviarul”:
În 1990, imobilul a fost mistuit de un incendiu provocat de oamenii străzii. Ruinele au mai supravieţuit încă 20 de ani, până când au fost dărâmate din ordinul primarului general.
Pe partea stângă se afla o clădire de patrimoniu cu 3 etaje, care făcea parte din Ansamblul Calea Griviţei. A fost demolată şi ea în jurul datei de 1 iulie 2011, în vederea trasării Diametralei Nord-Sud. S-a dovedit atunci că era deosebit de şubredă.
Dincolo de ea a rămas în picioare un front de case vechi, majoritatea cu un etaj, adăpostind la parter numeroase magazine (imagine preluată de pe portalul „Puncte de fugă”):
La numărul 127 se găsesc două căsuţe cu etaj, de stiluri diferite, având o curte comună. Spaţiile comerciale de la parter sunt viu colorate:
Privind înapoi, de dincolo de ele, obţinem o panoramă frumoasă a acestor clădiri străvechi şi interesante:
La numărul 133 există un bloc cu 5 etaje, iar pe colţul cu strada Atelierului se află imobilul în care a funcţionat cinematograful Dacia (fost Marconi). Dl. Şerban Lăcriţeanu a pozat aici pe data de 18 mai 1978:
În prezent, imobilul de 3 etaje, construit în 1905, este părăsit şi se află într-o stare jalnică:
Revenind pe partea dreaptă, în sensul de mers spre gară, vom remarca două clădiri cu etaj, de la numerele 82-84, lipite de fostul cinematograf Feroviarul. Din acest loc avem o fotografie a d-lui Lăcriţeanu (9 apr. 1977):
În stânga imaginii se observă o mică parte din imobilul de 6 etaje care a adăpostit hotelul Oltenia, având la parter un magazin de confecţii.
Trebuie precizat că această latură a Căii Griviţei a fost distrusă aproape total, în 2 etape. Mai întâi, în 1986, au fost demolate majoritatea clădirilor în vederea construirii magistralei 3 de metrou. În mod paradoxal, Ceauşescu a intervenit şi a oprit lucrările, pentru a salva hotelurile Marna şi Bratu. Traseul tunelului de metrou a fost deviat pe sub strada Polizu, luând o curbă foarte strânsă şi zgomotoasă.
Hotelul Oltenia a scăpat în prima fază, dar a fost lăsat în paragină, motiv invocat ulterior pentru demolarea lui (a fost considerat pericol public). Iată cum arăta în 2006, cu puţin timp înainte de dispariţie:
În apropierea lui, la nr. 94 se găsea restaurantul „Marea Neagră”, la parterul unui imobil de 2 etaje, vopsit în cărămiziu. El poate fi văzut într-o acuarelă a lui Gheorghe Leahu:
Şi tot dl. arhitect Leahu a pictat un front de case, aflate vis-a-vis de hotelul Nord. Se observă cât de pitoreşti erau aceste prăvălii:
Pe site-ul „Volga Neagră” a apărut o fotografie realizată în anul 1976 din interiorul hotelului Nord şi care ne înfăţişează panorama acestei laturi a Căii Griviţei, acum dispărută:
Ceva mai în stânga, existau alte clădiri care au căzut, la rândul lor, în mod aberant, deoarece terenul de sub ele n-a fost valorificat în nici un fel (până în prezent). Dl. Cristian Popescu a publicat în cartea „Bucureşti – arhipelag” o imagine luată din interiorul Agenţiei de Voiaj CFR, la 20 iun. 1986:
Recent, am găsit pe Tramclub o altă fotografie făcută în anul 1968 de pe trotuarul opus, care surprinde aproape în întregime latura de nord (demolată), începând cu penultima casă din stânga:
Pe locul acesteia a fost construit un ansamblu hotelier numit „Euro” cu 4 etaje:
În sfârşit, ultima clădire, aflată pe colţul cu strada Polizu, e a hotelului Griviţa (fost Bratu), singura care a scăpat, ca prin minune, de tăvălugul nimicitor:
Revenind pe partea opusă, dincolo de strada Atelierului se află Agenţia de Voiaj, de care am vorbit mai înainte:
Iar în dreapta ei se găseşte Hotelul Nord, inaugurat în 1975. Iată cum arăta, la puţin timp după deschidere (foto Agerpres):
În prezent, hotelul este privatizat, se numeşte Ibis şi are un aspect puţin diferit. Poza e făcută înainte de construirea Euro Hotels, pe atunci exista o vizibilitate mai bună:
Am asistat, plini de tristeţe, la un episod tragic din istoria Bucureştilor când, datorită unor bâlbâieli, au fost distruse iremediabil clădiri de o valoare rară. Mă doare să constat ce a rămas în locul lor, acel maidan sinistru invadat de ierburi şi gunoaie, rupt de realitatea înconjurătoare. Fantoma vechilor căsuţe bântuie prin acele locuri, ca o mustrare, venită către noi dinspre adâncul timpului. Pierdute, îşi plâng o soartă crudă care le-a retezat zborul în anii lor cei mai frumoşi.
(va urma)
