E foarte important să ne iubim ţara. Şi e inutil sa vedem la tot pasul greşeli şi defecte, e inutil să ironizăm, să blamăm sau să încriminăm situaţia economică, politică şi culturală a ţării, deoarece astfel nu facem decât să ne subţiem seva şi potenţialul energetic, afectiv. Să nu uităm că democraţia noastră e tânără şi că lucrurile nu se pot schimba peste noapte, sedimentarea, asimilarea valorilor şi a tradiţiilor cerând timp şi răbdare. Ceea ce nu înţelegem este că nu putem fi învingători câtă vreme vedem şi căutăm, cu o satisfacţie aproape morbidă, doar neajunsurile, lipsurile, minusurile, fisurile şi părţile slabe. Şi nu putem fi învingători, deoarece acest tip de gândire sau de mentalitate negativă, specifică voinţelor slabe, se bazează pe resentiment, adică pe frustrare, pe incapacitatea de transformare pozitivă a datelor realităţii.
E inadmisibil şi lipsit de coloană vertebrală să vorbeşti urât, ironic sau zeflemitor despre ţara ta, despre oamenii ei şi este şi mai inadmisibil să „vinzi” această imagine proastă în străinătate. Mass-media, ca formatoare a opiniei publice, are în acest sens o mare responsabilitate prin intoxicarea continuă cu informaţii negative. Dacă noi nu începem să ne iubim aşa cum suntem, dacă nu începem să ne preţuim cu adevărat şi să ne încurajăm calităţile cum s-o facă celelalte ţări?
E bine să ne vedem micile sau marile defecte, dar nu e bine să le dăm prea multă importanţă. A da prea multă importanţă defectelor, înseamnă a le adânci, adică a crea inconştient toate condiţiile pentru propagarea lor. Astfel, oamenii se vor molipsi şi vor răspunde în sensul presupoziţiei „negative”, teoria fiind, aparent, confirmată de experienţă. E binecunoscut faptul că dacă cineva descrie pe altcineva drept un „inamic” împotriva căruia trebuie să lupte şi să se apere, acel cineva va răspunde asemănător, „teoria” fiind, aparent, confirmată de experienţă. Ceea ce ignorăm în acest caz e faptul că însăşi modul nostru de a privi sau de a gândi (negativ) a produs acea stare de fapt ce pare a avea apoi o realitate independentă şi de sine stătătoare.
Suntem exact cine vrem să fim, în sensul că noi ne construim realitatea în care vrem să trăim. Dacă ne dorim cu adevărat o schimbare de mentalitate, nu trebuie să aşteptăm ca ea să vină de la alţii sau de sus. Schimbarea trebuie să înceapă cu noi înşine. Fiecare e responsabil să se debaraseze de mentalitatea negativă şi să înceapă să vadă nu doar retrospectiv, resentimentar, ci şi în perspectivă…aidoma acelui vers dintr-un frumos cântec românesc… „Şi eu…spre Soare mergeam”.
