Pe Valea Oltului, acolo unde munții au îngustat valea, iar râul și-a croit drum printre versanți, se află o construcție care spune o poveste mai puțin cunoscută despre ambiția inginerească a României de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Un pod metalic de aproape 210 metri, construit în curbă, ale cărui componente au fost realizate în Franța și apoi transportate până în Vâlcea. La vremea sa, era considerat o premieră tehnică europeană. Astăzi, vechiul pod de la Proieni, din apropierea orașului Brezoi, a rămas în afara circuitului feroviar și se confruntă cu degradarea.
Povestea sa începe odată cu unul dintre cele mai dificile proiecte de infrastructură feroviară realizate în România: construirea liniei care urma să lege Râmnicu Vâlcea de Râul Vadului, traversând Defileul Oltului. Lucrările au început în 1897 și au presupus o intervenție inginerească de amploare într-un peisaj în care stâncile, versanții abrupți și cursul capricios al râului puneau probleme serioase constructorilor.
Proiectul a fost legat de numele inginerului Mihail M. Râmniceanu, unul dintre specialiștii români formați în marile școli tehnice ale epocii. Absolvent al Școlii de Poduri și Șosele din București și diplomat al Școlii de Poduri din Paris, Râmniceanu a coordonat lucrările căii ferate de pe Valea Oltului, alături de alți ingineri implicați în realizarea traseului.Un pod construit în curbă, o soluție inginerească neobișnuită
Dintre numeroasele lucrări de artă ale liniei ferate, podul de la Proieni s-a remarcat printr-o particularitate care îl făcea neobișnuit pentru epocă: traseul său nu era drept, ci urmărea o curbă pronunțată.
Soluția nu era una aleasă pentru efectul vizual. Relieful Văii Oltului impunea adaptarea căii ferate la configurația terenului, iar inginerii au fost nevoiți să găsească o formulă care să permită traversarea râului fără abandonarea traseului proiectat.
Podul avea o structură metalică impresionantă, cu elemente laterale dispuse în X sau Y, și o lungime de aproximativ 200 de metri. Unele lucrări documentare indică o lungime de 209,7 metri și o structură alcătuită din patru tabliere metalice, fiecare cu o deschidere de aproximativ 50 de metri.
La momentul construirii sale, podul era considerat o realizare tehnică deosebită și este descris în presa vremii și în relatările istorice ulterioare drept primul pod feroviar construit în curbă peste un râu din Europa. Alte surse îl prezintă drept unul dintre cele mai importante poduri de acest tip realizate în acea perioadă.
