Promovarea turismului montan, partea de drumeție, hike sălbatic, rămâne un tărâm neexplorat în România, în special la nivelul regiunilor, respectiv județelor. Rămâne de datoria fiecăruia să-și aducă aportul pentru a sprijini acest segment de piață turistică care încă se află într-un stadiu incipient în România.
De vă spun aceste lucruri? Totul a început acum 7 ani când împreună cu jurnalista Silvia Vrânceanu Nichita am pornit la drum cu proiect său de suflet ”C@rte în sate”, un proiect prin care ea a adus cartea în sate, în zone uitate, vulnerabile unde rolul cărții nu este încă perimat complet.
Silvia Vrânceanu Nichita, fondatorul acestui proiect a construit biblioteci în mediul rural, a creat comunități, a adus oameni în comun. Așa am ajuns și eu în zona Vintileasca (județul Vrancea) având prilejul să-l cunosc pe profesorul Florin Roman. Nu vă obosiți să-l căutați pe net! Nu e fostul ministru și nici nu excelează în postări, Tiktok, în schimb e o adevărată comoară geografică și e cel care mi-a insuflat dorința de a merge la Vârful Goru, unul printre cele mai sălbatice vârfuri din România și cel mai înalt vârf (1,785) din județul Vrancea și, bineînțeles, și la Vârful Lăcăuți (1,777 m). Să nu credeți că diferența de 12 metri este o joacă! Practic, vorbim de 5 ore dus întors de la Lăcăuți spre Goru!
Delicatețea și bucuria narațiunii profesorului Roman despre sălbăticia și unicitatea Ținutului Vrancei m-a făcut să vreau să ajung pe Vârful Goru, un pisc frumos ce ne invită la haiducie.
De la el știu că cea mai pronunțată curbură de pe fața planetei e în judeţul Vrancea!
În cadrul proiectului ”C@rte în sate”, profesorul Florin Roman le-a ținut atunci o cuvântare copiilor, explicându-le împrejurimile din punct de vedere geografic și caracteristicile spațiului lor natal. ”Toată acestă zonă se ridică în fiecare zi cu câțiva milimetri, însă natura echilibrează lucrurile. Tot ce vine de sus, precipitații, tot erodează cumva, ca să fie un echilibru. În același timp, această zonă se lasă în fiecare zi de ordinul milimetrilor. Aici avem o zonă care se ridică, flancată de două zone care coboară. Nicăieri în România nu mai găsiți așa ceva. Ce frumos este balansul acesta!
Ținutul vrâncean se mai distinge prin aceea că toate liniile principale de relief, fie că e vorba de munți sau de dealuri, toate se înscriu pe ceea ce se numește curbură. Această curbură a Carpaților cu dealurile submontane, adică subcarpatice, se încovoaie. Ea este cea mai pronunțată curbură de pe fața planetei. Noi ăștia, care suntem aici pe o distanță de 100 și ceva de kilometri, ne-am născut în regiunea de pe planetă unde întreaga structură a reliefului major, munte și ce este sub munte, constituie cea mai pronunțată structură de pe planetă. Uite așa, alt moț al Vrancei.”
Multe astfel de moțuri sunt și merită explorate în România!
Având în vedere creșterea exponențială a urșilor, insuficiența informațiilor cu privire la traseu, nu m-am aventurat până nu am dat de evenimentul organizat de Alpine Expeditions & Travel, prin ghidul montan Andrei Ștefan.
În descrierea drumeției am aflat faptul, confirmat și de profesorul Roman, că ”Vf. Goru este cel mai sălbatic vârf din zona Moldovei datorită faptului că nu este un vârf turistic, spre deosebire de celelalte vârfuri precum Penteleu, Mădăraş, Toacă şi altele. Singurul vârf care se apropie de el ca sălbăticie şi măreţie este Vf. Nemira Mare din Jud. Bacău, dar acolo este altă poveste”
Conform organizatorului: ”Vf. Goru este un vârf extrem de sălbatic, un vârf plin de energie şi de viaţă care cu bunăvoinţa lui oferă o panoramă fantastică care se va întinde de la munţii județului Bacău (Nemira), Munţii Județului Buzău, Munţii Bucegi şi Munţii Ciucasului. Este un vârf extrem de impunător lăsând un sufletul fiecărui participant după coborâre, un semn care îl va purta toată viaţa”.
După descrierea oferită evenimentului confirm pe deplin faptul că te schimbă, mai bine zis preschimbă, în bine, lăsând o pecete fiecăruia, după sufletul lor. Sălbăticia peisajului îți intră în oase la fel ca discursul profesorului Român sau ca povestile pline de umor și substanță ale ghidului. Pozele reproduc într-o oarecare măsură măreția unui moț necunoscut și mândru, însă adevărata călătorie e la pas.
Traseul în sine a durat 10 ore și jumătate de mers susținut cu 30-40 de minute pauze în total, plecarea fiind din comuna Comandău, județul Covasna. La nivel tehnic vorbim de un traseu echilibrat în care urci și cobori constant, iar în caz de nevoie te poți opri să-ți tragi sufletul la Refugiul Lăcăuți. Compania fost mai mult decât plăcută și atmosfera a fost de una familiaritate și în același timp de complementaritate între caleidoscopicul peisaj și dorințele fiecăruia de a aduce cât mai mult din vitalitatea sălbăticiei în propria viață.
Cum le-am mărturisit tuturor colegilor de drumeție, de 7 ani voiam să fac Vârful Goru alături de prietenul meu Buciuc Cosmin. Visul s-a împlinit mulțumită tuturor! Vorbim de Silvia, profesorul Roman, Alpine Expeditions & Travel și nu, în ultimul rând, de frumoasa companie.
Poate cu timpul vom putea explora mai bine partea de hike sălbatic (în toată România) pentru români și turisti străini, cei din urmă fiind, deseori, mai receptivi, mai apreciativi la munții nostri decât o facem noi. Să începem cu dreptul așa cum am încercat să fac și eu cu acest articol către dumneavoastră.
