Privesc răsturnările zărilor. Şi păsările – înotând în albastrul înalt al cerului. Şi albastrul îmi devine umed, înaltul cerului îmi coboară într-un adânc fund de mare, iar aripile păsărilor îmi apar sifefii înotătoare. Şi-n această răsturnare, în care păsările înoată în cerul devenit o mare, adâncul mării se evaporă-ntr-un cer unde coralii zboară.
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi