Zona Pietei Unirii are multe povesti uitate. Printre ele, Bazaca – o strada aproape stearsa din mentalul colectiv. Poate unii dintre cei care citesc articolul au mers la sucursala BRD de la Unirii. Este acel bloc inalt, pe colt. Nu el ma intereseaza, ci mai degraba ce era acolo cu mult inainte sa existe. O poveste lunga din vremurile de demult, despre un loc pitoresc, aglomerat si legendar. –>
Dreapta: reconstituire a centrului orasului (1847-1854) de Radu Oltean.Dambovita, pe vechea albie, serpuia spre Piata Mare (Unirii), trecea chiar pe langa zidurile Hanului lui Manuc si in continuare, era traversata si de disparutul pod Bazaca. Acesta se regaseste intr-una din acuarelele lui Amedeo Preziosi de pe la 1870, despre care a scris Radu Oltean. Podul Bazaca este in plan secund, prim-planul fiind ocupat de podul de lemn care lega vechea Primarie din Piata de Calea Serban-Voda.
Podul Bazaca este vizibil si intr-o poza de-a lui Ludwig Angerer (1856) – sursa: Radu Oltean. Fotografia este facuta de pe ceea ce avea sa devina mai tarziu Podul Rahova.
De la Podul Bazaca pornea strada cu acelasi nume, spre Piata de Flori (Sf. Anton). Nu urmaresc sa spun povestea detaliata a strazii, ci mai degraba prefacerea zonei de-a lungul istoriei recente.
In prima parte a domniei Regelui Carol I, albia Dambovitei a fost indreptata, mutata si reamenajata. Astfel, a aparut strada Halelor pe locul vechii albii a raului.
Harta Bucurestilor la 1900 (via Alex Galmeanu), arata cursul nou al Dambovitei. Se vede si strada Bazaca. Ingusta si scurta, era raiul micilor comercianti. In dreapta, o vedere generala a strazii, mergand inspre Hala din Piata, in 1904.
Bazarul format pe locul fostului Han Bazaca a avut perioada sa de glorie in primele trei decenii ale secolului 20. Atmosfera de comert cu amanuntul aducea foarte mult cu bazarul Taica Lazar (actuala strada Baia de Fier), situat langa vechea Cale Vacaresti, inspre Sfanta Vineri, putin mai sus de Unirii.
Asa cum arata si planul cadastral al Capitalei din 1911, strada Bazaca pornea dinspre Halele Centrale (strada Halelor) si ajungea rapid in strada Carol, la Piata de Flori. De aici, pleca si Calea Mosilor.
O fotografie din 1916 surprinde atmosfera de la Bazaca si comertul cu metehne orientale, dar cu pretentii occidentale. Micul Paris nu era o urbe vest-europeana. Unghiul fotografiei este dinspre Piata Natiunii (Unirii) catre Piata Sf. Anton.
Cu ajutorul schemei de transport in comun din dreapta, am incercat in stanga o reconstituire a zonei in anii ’20 ai secolului trecut. Desi atentia se concentreaza pe Hala Mare, se vede si frontul de case de pe strada Halelor (verde). Aproape paralela merge (albastru) strada Carol, care intersecteaza Calea Mosilor (galben) la Piata de Flori. Cu rosu este figurata mica strada Bazaca, cu casele-vagon specifice si plina de pravalii. Mergand pe langa Spitalul Brancovenesc (stg. jos, demolat in anii ’80), traversand Podul Halelor (disparut la acoperirea Dambovitei pana la Natiunile Unite in anii ’30) si trecand printre Hale, cu ciclame este marcat bulevardul Maria (ulterior George Cosbuc, tronson inexistent azi).
O privire de mai aproape include reclama celebra in epoca – „MARELE BAZAR BAZACA”, cocotata pe acoperisul unei case foarte inguste, care seamana de-a dreptul cu o felie de tort – o bijuterie de imobil. Casa-felie, cum o voi numi in continuare, era foarte apropiata de o alta casa mai mare, existenta si azi – casa Bazaca. Intre ele era o curte foarte ingusta.
Erata: eticheta „Manastirea MIhai-Voda” este gresita. Acolo se afla de fapt biserica Spirea Noua din Dealul Arsenalului, distrusa in anii ’80.
O vedere din strada Halelor, intre anii ’30 si prezent, contine modificari dramatice. Se vad casele distruse la trasarea actualului bulevard Bratianu si blocul ceausist inalt ridicat la sistematizarile din anii ’80.
O panorama a Pietei Sf. Anton (via Radu Oltean) infatiseaza hala din Piata de Flori. Impactul vizual este pe masura, deoarece astazi este un maidan mizerabil acolo. Strada Bazaca intra in Piata chiar in dreptul turnuletului celui mai apropiat.
In bazar se gaseau tot felul de lucruri, locul fiind un adevarat musuroi. Negustori care isi strigau marfa, cumparatori grabiti in cautare de chilipiruri si cladiri acoperite masiv cu reclame. Atmosfera deosebit de pitoreasca este surprinsa intr-o fotografie a lui Willy Pragher, din anii ’30.
Tot din deceniul 4 al secolului trecut dateaza si aceasta fotografie, cu intersectia strazilor Bazaca (dreapta, imobilul intunecat) si Carol (se continua inainte) cu Calea Mosilor (directia stanga). Pe aici trece astazi bulevardul Bratianu.
Renumit in epoca era magazinul „Vulturul de Mare”, proprietatea Theodor Atanasiu & Co. La „Vulturul de Mare cu pestele in ghiare” se gaseau de toate pentru toti. Doritorii trebuiau sa mearga pe strada Bazaca colt cu strada Carol. In fotografia din anii ’30, pe unde scrie „Panzarie” se intra pe strada Bazaca si se mergea spre strada Halelor. Poza este facuta din strada Carol.
Reclama inedita dintr-un ziar din anii ’20, in care apare un desen al interiorului Galeriilor Vulturul de Mare (via Radu Oltean).
Pentru necunoscatori, „Vulturul de Mare” era semnul ca trebuie sa faca dreapta pe strada Bazaca, prin micul bazar, pentru a ajunge la Hala din Piata Mare. Foarte probabil ieseau in strada Halelor, de partea cealalta, cu ceva cumparat. (foto: Radu Oltean).
Reclame la „Vulturul de Mare” – ziarul Universul 1935-1936. Multumiri lui armyuser.
O sigla generoasa anunta magazinul „Vulturul de Mare”, sigla care avea sa se mute odata cu schimbarea sediului. Cand a devenit clar ca zona Carol-Bazaca-Mosilor urma sa fie demolata in conformitate cu planurile de sistematizare, proprietarii au ridicat o cladire noua la intersectia strazii Baratiei cu Calea Mosilor. O comparatie intre cele doua sedii este edificatoare. In prezent, respectivul imobil este sediul unei banci, in umbra noului magazin Cocor.
Pe strada Carol se schimba pavajul in anii ’30, la instrarea pe strada Bazaca. Vulturul de Mare este in umbra si astfel, se vede mai clar concurenta de peste drum. In continuarea casei-felii, venea Marele Magazin „La Randunica”, proprietatea Stefan Teodorescu si fiii. Langa Randunica, imediat urma „La Furnica”, manufactura de incaltaminte a domnilor Teodoru si Panaitescu, pe strada Carol. In dreapta sus se vede hornul casei Bazaca, aflata de partea cealalta a cvartalului de case (foto via Radu Oltean).
De la intrarea in Bazar, Hala Mare este foarte vizibila. Fotografie de la inceputul anilor ’30, trimisa de Radu Oltean.
Mult mai graitoare este o vedere a strazii Bazaca, ieri si azi. Singurul reper care permite o perspectiva reconstituita aproximativ este casa Bazaca, ultima ramasa in picioare din vechea configuratie. Aglomeratie in curtea ingusta, unde functiona si o cafenea. Strada Bazaca intr-o zi normala insemna multa forfota. Perspectiva se deschidea catre Calea Mosilor. Privind din acelasi unghi astazi, privelistea este dezolanta. Pe locul strazii Bazaca este blocul BRD, iar intersectia cu Mosilor este astazi sub blocurile ridicate in anii ’60.
Una din ultimele fotografii ale strazii Bazaca – ianuarie 1940. Deja pe fundal disparusera case si se vedea clar noul sediu al Vulturului de Mare.
Demolarile pentru noul bulevard Brancoveanu (Bratianu) au distrus legendarul bazar Bazaca. Din el ramasese doar casa-felie, fotografiata la inceputul anilor ’40, in contrast cu blocul modernist nou de vis-a-vis.
O poza a trupelor sovietice in Bucuresti (august 1944) surprinde reclama cu „Marele Bazar Bazaca” inca afisata pe acoperisul casei-felii. In continuarea ei, alta casa supravietuitoare si hala de la Piata de Flori. Bulevardul nou urca spre Universitate.
Vremurile si regimul politic s-au schimbat, iar Piata Unirii a devenit mai sobra in aspect. Reclamele de pe cladiri au disparut si blocuri staliniste au luat locul caselor de pe bulevardul 1848 (Bratianu). Inchiderea frontului la strada a implicat izolarea a ceea ce se numeste astazi Centrul Istoric.
Chiar si dupa venirea comunistilor, Piata Unirii si-a mentinut latura comerciala. O vedere dinspre Hala Unirii inspre Hanul lui Manuc, comparatie intre anii ’50 si zilele noastre. Taranii, inscrisi „benevol” in Gospodariile Agricole de Stat (GAS), vindeau marfa la tarabe. Hanul lui Manuc pastra inca aspectul interbelic, cand era cunoscut sub denumirea de Hotelul sau Sala Dacia, loc de intalnire pentru scriitori.
In continuare, veneau casa „cu ingerasi”, casa Bazaca si casa-felie. Imaginea actuala prezinta Hanul dupa renovarea din anii ’70, cand a fost adus mai aproape de aspectul initial. Cele doua case de langa el mai exista, nu si casa-felie. Frapanta este disparitia pietei de legume si fructe si inlocuirea ei cu anostul „parc”, o adunatura inutila de tufisuri.
Privind dinspre bulevardul 1848 spre Unirii in 1956, se observa, pe langa turla Baratiei din stanga, si cat de aerisita era Piata in acea epoca. Cu linie punctata am marcat fosta strada Bazaca, pe langa casa-felie. Hala de la Piata de Flori exista inca.
O fotografie a lui Pompiliu Galmeanu surprinde o perspectiva din strada Carol, rebotezata 30 Decembrie (Ziua Republicii) inspre bulevardul 1848, la inceputul anilor ’60. In stanga extrema, se poate observa casa din continuarea casei-felii, inca in picioare. Hala de la Sf. Anton fusese deja demolata. Bazarul Bazaca era doar o amintire a unor vremuri apuse.
Pe harta Bucurestilor din 1963, linia rosie arata unde s-a aflat strada Bazaca. Harta este utila pentru ca arata lungimea considerabila a fostei strazi Carol sau a strazii Halelor, pe vechea configuratie.
Tot via Alex Galmeanu vine o panorama a Pietei Unirii in 1967, care include Hala si fosta zona Bazaca, cu tot cu vestigiile inca nedemolate pe atunci (cele doua case-vagon).
„In inima orasului”, fotografia din 1975 dintr-o carte despre Bucuresti, include si blocul ridicat langa fosta intersectie Bazaca-Mosilor-Carol. Am marcat cu un chenar rosu zona.
In dreapta pozei, biserica Sfantul Ioan-Nou, astazi mutata in spatele blocului Intersport de pe coltul Bratianu cu Coposu.
Hala Unirii la inceputul anilor ’80, inainte de sistematizarea completa a Pietei. In extrema dreapta, se observa casa Bazaca si noul bloc (BRD) de pe colt, construit pe amplasamentul fostei strazi.
O comparatie a strazii Halelor (de Radu Oltean), la diferenta de nici 30 de ani, arata o zona schimbata profund. Hala demolata, Dambovita decopertata, blocuri si o piata disparuta. De remarcat si schimbarea usoara a aliniamentului strazii Halelor.
Privire spre strada Bazaca, astazi. Pentru unii, locul fostei strazi este un WC public, pentru altii, o intrare in Centrul Istoric, prin infundata strada Carol, astazi Franceza, dupa o scurta perioada in anii ’90 cand s-a numit Iuliu Maniu.
Stanga: strada Bazaca azi, mergand spre strada Halelor. Mijloc: strada Bazaca azi, de pe locul casei-vagon de dupa casa-felie. Dreapta: strada Franceza azi, vazuta de langa fosta intersectie Bazaca-Mosilor-Carol.
O suprapunere a vechii retele stradale peste actuala configuratie. Se vede cum au fost scurtate strazile Carol si Halelor. In fapt, segmentul din bd. Bratianu dintre bd. Coposu si bd. Unirii se suprapune partial peste vechiul aliniament al strazii Carol.
Intersectia Carol-Bazaca-Mosilor este sub blocul BRD, iar segmentul incipient al Caii Mosilor zace sub carosabilul bulevardului Bratianu. Bulevardul Maria (George Cosbuc) vine astazi doar pana in bd. Unirii si nu mai face legatura cu Calea Calarasilor. Intreruperea acestei axe principale a orasului s-a facut pentru a aparea fantanile de pe bd. Unirii si „parcul” din centrul pietei actuale.
Zona Bazaca, privita de sus, in prezent – paragina, uitare, mizerie, demolare. Se observa si hornul casei Bazaca, care se vedea si intr-o poza de mai sus, din vremurile bune. Foto de sus: contul meu pe flickr.
In mileniul III, nimic nu mai aminteste de vechiul bazar, de negustori si de agitatia unei zile in Piata Mare. Aglomeratia s-a mutat in trafic, dupa ce zona a fost schimonosita iremediabil. Azi, putini sunt cei care mai spun povestea strazii Bazaca. De acum ma numar si eu printre ei. Am pierdut o strada comerciala care putea rivaliza cu Lipscanii, cu Taica Lazar sau cu Mosii, dar am castigat o poveste nemuritoare.
