iacă, fusăi și io să văz minunea – a mai mare librărie din țară.
… c-o fi cea mai mare – nu contrazic.
C-o fi, însă, librărie – nu-s convins…
Aici veți găsi un magazin în care se vînd (și) cărți; un magazin care, altminterea, poate fi de orice altceva: atmosfera e de H&M, de C&A, de hol de mall, de aeroport…
Odinioară, librăria mirosea a liniște, a hîrtie, a cerneală; pașii oamenilor se-auzeau ușor pe dușumele și se vorbea în șoaptă. Acum miroase a săpun, a ceai și muzica urlă tare – ce plăcere să mai ai, răsfoind cartea pe care te gîndești s-o cumperi?
Nu-mi place aici, și asta nu doar pentru că-s de modă veche – că nu-mi place cum cartea e o marfă.
Nu mă omor după cum arată renovarea anunțată cu surle și trîmbițe.
Istoricul și vechiul nu există înăuntru; avem înlănțuiri de scări de tablă cu ifose, ziduri de beton lăsate – după moda de-acum – la vedere și un aer apăsător, foarte apăsător. Conformația locului te face să te rotești și să te învîrți aiurea – de-aia-i și spune „Carusel”.
Or fi și cărți – dar n-ai tihna și plăcerea să le cauți.
Da – e frumos; da – e interesant; dar nu e librărie.
