Poeme de Mila Haugová
Antichitate
1
Eu sunt Alpha.
Corpul meu face baie în
tristeţe antică,
dispar în văzduh
stele rănite,
visul mă mângâie
pe faţă
doar cu vârful
degetelor,
imagini fără
gândire
gândire fără
imagini.
DURERE.
Sunt mama mamei.
Sunt fiica fiicei.
Memoria memoriei, de care nu ştim.
2
A se crispa până la moarte,
a se tortura,
a se stinge,
a fi mai înţelept,
în masca încordată a feminităţii.
3
Ochii înaripaţi
sunt irevocabil a bărbaţilor?
„Ce nu înţelegi
distruge
realitatea ta…”
Poeme de Maria Haraszti
Ninsoare
Cum fulgii
pe betonul
umed
mor într-o clipă,
aşa se topeşte
şi sufletul
în cenuşiul
câmpiei.
Numai corpul scapă.
Suntem la fel.
Eşti crudă, ca mine.
Cinstită. Vulnerabilă.
În cădere eternă.
Frică
Ce nu înţelegi
distruge
realitatea ta,
te-nveleşte
umbra întunecată
a pietrelor.
