Ca de obicei, de la Dragoş Bora am primit o maşină din Bacău: un Opel Rekord:
E în stare funcţionare, chiar şi după 50 de ani; vă gîndiţi puţin cît de frumos e lucrul ăsta?
Nu; nu e păstrat şi bibilit maniacal; dar funcţionează! Ce altceva poate fi mai frumos – nu ştiu.
… eu nu m-am putut abţine să trec pe lîngă bijuteria asta fără să-i fac o poză:
… ei, aici e cu totul altceva. Cînd ai un Jaguar Mark II, nu merge să-i pui semnalizatoare de camion şi motor de Aro, nu? Jaguarul ăsta simandicos e – poate – mai vechi decît Rekordul de la început; dar să ştiţi că mai drag îmi este de Opelul ăla, fiindcă e folosit.
Revenim cu picioarele pe pămînt. Iată un Passat:
… face parte din seria a doua a modelului longeviv şi a fost produs de-a lungul anilor 80. Passatul ăsta în trei volume se numea, de fapt, Santana – nu ştiu de ce; Volkswagen ştie. Nu prea mi-a plăcut, dacă vreţi să ştiţi.
Of! Am mai găsit două Forduri. Sînt dintr-una din acele perioade nefericite cînd firma asta a făcut maşini urîte. Totul se trage, cred, de la succesul conceptului Probe lansat prin 80; după aceea, Ford a ţinut morţiş să facă maşini aerodinamice – dar uite ce-a ieşit:
… Fordul Sierra s-a fabricat, totuşi, mai bine de zece ani. Pe dedesubt era o maşină bună – recunosc. Celălalt Ford bocciu este Scorpio:
S-a fabricat în anii 80-90 şi era – cu toate neajunsurile estetice – o maşină comodă, mare şi sigură.
Dar se puteau face şi lucruri elegante în aceeaşi ani – şi nu trebuie să privim decît acest minunat Peugeot:
… cît de simplu, cît de reuşit, cît de frumos – este un 405. Lansat în 1987, a avut un succes imens şi s-a fabricat multă vreme; după 10 ani a fost continuat cu altă serie frumoasă, 406…
Terminăm şi azi cu un Mercedes… În ‘84 apărea maşina asta:
… în plină epocă a aerodinamicităţii şi a experimentelor, Mercedes venea cu ceva clasic. Dar ce clasic! Seria W124 (fiindcă aşa-i spune ei, tehnic vorbind) a fost – socot – ultima serie clasică a mărcii. Modelul este un 220, şi s-a fabricat pînă prin 95. Îmi plăcea ştergătorul de parbriz cu un singur braţ care reuşea să cureţe eficient tot geamul. Cred că a fost ultima maşină la care am visat cu ochii deschişi pe vremea comunismului.
Asta a fost, pentru azi. Ciudat; s-a nimerit să nu avem nici o maşină găsită de Ando; dar data viitoare promit că o să fie!
