Oamenii sunt fiinţe slabe. Atât de slabe încât nu rezistă în faţa Frumuseţii şi Bunătăţii care, în mod paradoxal, le declanşează instinctul urii şi al distrugerii. De ce ? Deoarece neputând primi cu adevărat frumuseţea şi bunătatea, ei încearcă să le aibă, să se folosească de ele şi să le posede ca pe un bun, ca pe un obiect, ca pe o proprietate, însă neputându-le poseda, acest lucru naşte ura şi instinctul distrugător. De aici tendinţa omului de a distruge, de a răni tot ce-i bun şi frumos în celălalt, din neputinţa şi ura de a nu le putea poseda în întregime.
Pe acest sentiment de neputinţă se grefează în fond şi trădarea, problema trădării fiind strâns legată de acel sentiment de inferioritate care, alimentat de ură şi de toată „inventivitatea infectă”, vrea să distrugă şi să sacrifice tot ce-i bun, adevărat şi frumos, fiind aproape o lege nescrisă că nu poţi sacrifica ceea ce-i rău, urât şi meschin, ci numai ceea ce-i bun, frumos şi măreţ.
Aşadar, oameni buni, tot ce-aveţi mai bun, mai frumos şi mai curat pregătiţi-vă să daţi, să pierdeţi, să sacrificaţi…
Pentru ilustrarea perfectă a acestei slăbiciuni umane, a se vedea filmul Dogville, regizat de danezul Lars von Trier.
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi