Mă gândesc cu destul de multă îngrijorare la norul mare de informaţii ce se abate zi de zi asupra capetelor noastre…Ploua peste noi cu mii de informaţii, cu informaţii dintre cele mai diverse care, treptat, devin stereotipii, moduri de gândire şi credinţe ce ne virusează şi ne deformează mintea făcând-o îngustă, mecanică, conformistă şi uşor de manipulat.
Suntem bombardaţi vizual şi auditiv mai mult decât putem duce, suntem informaţi de „excesul de zahăr, sare şi grăsimi”, de câte-n lună şi-n stele, dar niciodată de excesul de informaţii care generează mari neajunsuri : o stare generală de agitaţie, interioară şi exterioară, anxietate, nevroză, fragmentare, conflict, iluzie, toate acestea paralizând contactul viu şi nemijlocit cu realitatea, creând o falsă sciziune între om şi realitate.
Suntem atât de obişnuiţi să fim informaţi, încât dacă într-o bună zi o să vedem, de pildă, că afară plouă, dar n-o să fim informaţi despre acest lucru, mai mult ca sigur n-o să ne luăm umbrela…Şi atunci pe cine o să dăm vina că…ne-am udat ? Nu pe noi, desigur, deoarece nu e de competenţa noastră…de vină e autoritatea meteo care a uitat să ne informeze şi din cauza căreia, iată, am răcit. Exagerez, desigur, dar există realmente riscul de a ne infantiliza şi de a ne pierde intuiţia şi bunul simţ, adică simţul realităţii.
Excesul de informaţii, specific societăţii noastre, e periculos deoarece tinde să substituie realitatea şi să devină mai importantă ca ea. De asemenea, Informaţia tinde să devină în secolul nostru ateu şi areligios, o nouă Credinţă, o nouă Religie.
