DEMOCRATISM ŞI NATIONALISM

1. Democratia are regulile ei, de cele mai multe ori corecte si simple. Majoritatea chiar daca nu  are dreptate este cea care hotaraste. Se hotaraste in baza principiului majoritatii si nu al calitatii ,chiar daca  democratia se bazeaza pe corectitudine, in principiu. Dar , prin impunerea vointei majoritatii, conform regulilor democratice prezente , putem observa ca  din sistemul decizional excluderea  elitelor.

Lumea  noastra  asista la o exorcizare a sufletului , datorata despotismului iluminat al omului in fata istoriei.Reactia elitelor fata de forta numerica a majoritatii este una de respingere a bacestei realitati profane  ce duce  fatalmente la o izolare a acestora de societate .Nu trebuie acceptat un fals conflict intre traditie si modernitate, deoarece identitatea grupului din care face parte un individ nu trebuie conditionata de paradigma normelor sociale statutata pe vointa majoritatii lipsite adesea de instinctul valorii.

Asistam la o relativizare a notiunii de  natiune in contramasura cu traditia autentica a acesteia.

Suspiciunea omului modern atat de liber cugetator, fata de ceea ce reprezinta  etnic, moral, spiritual,  si aplicarea unor etichete stigmatizante, intoleranta agresiva fata de traditie ,necesita o legitima (re)definire a acesteia in contextul istoric actual, cand asistam la o fortata legitimare a globalismului democratic prin absolutizarea valorilor materiale si minimizarea celor spirituale.

Ne pacalim destinul istoric creand o lume imaginara subjugata  omului atotputernic, obsedat de libertatea asumata fata de spirit, practic fiind obsedat de o ambitie a „autodistrugerii„ nu numai spirituale.

Ne  lasam sedusi de demagogia cosmopolita, ce duce la dizolvarea traditiei si prefacerea ei in uitare.  

Deviant si fara transcendenta duhul vremurilor globaliste obliga la o absolutizare a materiei in detimetrul spiritului.

Traditia nu se poate opune cu agresivitate  „dinamismului„ specific prezentului materialist dar refuza cu decenta specifica adevarului , sa se subjuge acestuia, pe baza unor criterii ce o pot categorisi ca fiind lipsita de valoare in acest nou sat universal care se vrea a fi Pamantul.

Traditia noastra prin excelenta  are la baza dogma crestina, toleranta si fecunda tocmai prin substanta ei.

Nu se doreste a fi  o simpla atitudine de respingere bazata pe un criticism emotional lipsit de argumente logice . Analiza evenimentelor se poate face fara a risca sa fim acuzati de o  posibila criza identitara, obsesiva, iar realitatea istorica ne indreptateste sa privim cu reticenta exotismul diletant al celor orbiti de iluminarea  globalismului ce se identifica doar la nivelul materialismului lipsit de esenta spiritului .

Astfel, dincolo de mimarea unui vitalism artificial , in  noua structura a constructiei europene euphoria si acceptarea fara reserve  a acesteia au dat gres chiar daca la nivelul oficialitatilor nu se recunoaste. Asistam  in prezent la o criza pan-europeana in incercarea acesteia de a-si gasi o identitate noua .

O identitate fortata  grefata pe o istorie multiseculara cu transformari infrastructurale novatoare de natura economica si sociala.„Ce poate fi nou in vechiul continent?„ ma intreb in fata aparentului destin european . Aici fac referire la seria de nerozii apusene decrepite ce ne-au fost livrate cu forta drept singurele adevaruri acceptate in spatiul european.

Acceptand fara rezerve  noua ordine morala si sociala traind istoria  timpului nostru fara sa  punem intrebari despre viitorul nostru sau sa ne indoim de adevarul livrat sub forma unei ideologii aparent binefacatoare , vom sfarsi intr-o estetica a hidosului, intr-o lume lipsita de repere spirituale ce se va justifica istoriceste doar pe baza argumentelor materiale.

Intr-o societate  adormita dogmatic se poate acumula „tensiuni psihice„ avand in vedere ambiguitatea istorica pe care o traieste fara voita sa spirituala.

Astfel, datorita discrepantei naturale dintre identitatea nationala  a dezradacinatului si noua ordine existentiala cu care se confrunta poate provoaca acestuia nu numai o criza spirituala influentata de toleranta gnostica a timpului, ci si o fireasca insurectie religioasa.

Putem fi acuzati ca acestea sunt doar simple ipoteze de lucru, discutabile si neverificabile. Adevarul este dat numai prin verificarea experientei, deoarece adevarul vietii se regaseste doar in latura  spirituala a omului, nefiind certificat de  certitudinile lui materiale .

Dilema dezradacinarii din mediul organic nu poate fi rezolvata pur si simplu prin impunerea unei noi ordini morale sau sociale lipsite de valoarea  traditiei autentice, rezultatul fiind deznadejdea si nihilismul spiritual .

Este necesara, dincolo de firescul exces polemic, aparitia unui corpus social educat in cultul traditiei si al valorilor nationale autentice, care sa fie capabil sa reactioneze eficient la provocarile noii ordini mondiale.Este o conditie obligatorie pentru a constientiza generatiile nascute dupa caderea comunismului de propria lor identitate si traditie nationala.

Dar  o constientizare spirituala a tinerelor generatii se poate realiza doar printr-o coagulare a elitelor nationale mature .

Este necesara o previzionare clara, fara ambiguitati, dincolo de prejudecati nationaliste. Glisarea pe un nationalism radical a discursului public duce la compromiterea oricarei sanse de a conturara in societatea romaneasca a acestei elite nationale, ducand la o multiplicare deconcentranta a nationalistilor dar si la compromiterea nationalismului autentic. Nu-i in interesul prezervarii traditiei si valorilor nationale autentice aparitia acestor doua orizonturi ireconciliabile.

Trebuie stopat un demers de integrare al elitelor  romanesti in directia distructiva a nationalismului radical.

Exclusivismul national si localismul organic atat de invocate de reprezentantii nationalismului radical, in perioada de glorie a acestuia, nu pot fi gravate si actualizate in societatea romaneasca actuala.

S-ar dovedi un aliat de nadejde la disolutia ordinii traditionale iar pierderea traditiei ar antrena alterarea sensului profund al identitatii  nationale.

O incercare de legitimare  in spatiul politic romanesc a unei raportari la o istorie interpretata partizan va marca in mod inevitabil sansa de a ne prezerva traditia si valorile noastre nationale.

Pur si simplu asistam la spectacol. De pe margine. Ce rost are sa ne implicam?

Nu ne mai  pasa cine castiga si cine pierde. Spectacolul conteaza. Sistemul isi vede de ale lui. Nu credem ca-l potem schimba. Ar fi o nebunie sau o frumoasa poezie lipsita de finalitate.

Fascineaza si intriga  paruiala politicienilor.

Dusmania, egoismul, minciuna, tradarea, toate acestea fac din politica un spectacol extraordinar, la care asistam cu mare interes si nedisimulata placere.Dar fara implicare.

In definitiv , sistemul te tenteaza cu ideea de a fi scarbit, de a te defini drept apolitic.

Omul de rand, cetateanul anonim, platitor de impozite si respectuos fata de lege, nu poate face nimic pentru a penetra sistemul si a-l schimba.

Ii ramane sa asiste neputincios la spectacolul grotesc , sa ridice din umeri a lehamite si sa voteze daca vrea pentru binele interesului colectiv al celor alesi.

O alternativa ar fi „cetoasa si bizara societate civila„ . Analizand, dincolo de pozitiile publice pretentioase si academice , nu au reusit sa  convinga prin sinceritatea demersului lor public.

Dreptatea sociala nu se poate  implementa, in termeni absoluti, in societatea noastra. Intervine subiectivismul si interesul individului. Dreptatea este subiectiva in zilele noastre. Fiecare din noi avem dreptatea noastra pana la urma. Sa nu fim ipocriti.