Apoplexia

Este o cădere bruscă a bolnavului fără cunoştinţă, fără simţire, cu o jumătate a corpului paralizată.Deşi inima îi bate regulat, dar respiraţia e sforăitoare, ochii nu reacţionează la lumină ( ca la un mort ); uneori are vărsături şi incontinenţa urinei şi a fecalelor.El poate sta aşa câteva minute sau ore şi moare.Alţii mor după câteva zile, fără a fi recăpătat cunoştinţa ( alteori îşi revin dar devin damblagii ).Boala e provocată de o rupere a unei artere în creer şi vărsarea sângelui peste creer.Artera se rupe din cauză că şi-a pierdut elasticitatea.

                 Tratamentul: Ca profilaxie e bine ca toţi cei ce sufăr de „arterioscleroză”, toţi „sângeroşii”, mai cu seamă cei cari au şi gâtul scurt, când au trecut de vârsta de 50 de ani, să ia din când în când un purgativ ( aloes 1 gram, sau 2 pilule Dehant ) şi să evite mesele copioase, beţiile, emoţiile puternice, sforţările mari fizice.Când atacul de apoplexie s-a pronunţat: câte două lipitori îndărătul urechilor, şi când pulsul e prea tare şi faţa roşie, se va face o venesecţie.Dacă bolnavul poate înghiţi, i se dă un purgativ puternic ( calomel 0.50, pulbere de jalapa 0.75, zahăr 0.50 într-un pachet, de luat în lapte ).

                 Dacă nu înghite, se va face o clismă.Apoi, pungă cu ghiaţă la cap, injecţii de eter, oleu camforat ( în caz de slăbire a pulsului ).Dacă nu ese cu udul – se va sonda.După atac, câte-va zile după ce şi-a revenit, se administrează tratamentul arteriosclerozei.Contra paraliziei ce rămâne, recomandă mobilizarea încheieturilor, masaj, electricitate.

                 Dacă analiza sângelui arată prezenţa sifilisului, se va institui un tratament antisifilitic.