Povesti bucurestene din vremurile apuse pentru cei ageri, ce indragesc provocarile de perspicacitate, inzestrati cu spirit de observatie; o adevarata gimnastica a gandirii, un „duel al mintii”.
Pasager plimbaret
Primul tramvai cu cai din Bucuresti a circulat la 28 decembrie 1872. El circula de la Gara de Nord, pe Calea Grivitei, pana la Piata Sfantul Gheorghe si, de aici, pe Calea Mosilor, la Obor. Un calator francez, Ulysse de Marsilac, trecand prin tara noastra descrie astfel acest mijloc de transport: <<Aceste omnibuzuri americane, cum le zice, sunt intr-adevar- cu bancile lor din catifea rosie- de o rara elegant si foarte confortabile. Fara zguduituri, aluneci pe sinele de tren, ceea ce este un fel de voluptate cand esti obisnuit cu scuturaturile birjei pe caldaram. Cu cinzeci de bani poti face o plimbare incantatoare pana la capul Podului (Calea Victoriei, n.a.), trecand pe la Sfantul Gheorge, Biserica Enei, strada Academiei, Teatrul National, strazile Stirbei Voda, Luterana, Fantana Rosie si Targusor, pana la bariera Mogosoaiei, si ce de felurime de pasageri! Oboreni, pana la Sfantul Gheorge, bancheri si samsari!, pana la piata Teatrului si apoi plimbareti care se duc pe sosea.
In primele zile, pe linia ce lega Sfantul Gheorghe cu Gara de Nord a circulat doar un singur vagon, care facea un continuu du-te-vino intre aceste doua puncte ale orasului.
Un ziar al vremii a publicat cateva impresii ale unor bucuresteni despre tramvaiul cu cai in primele lui zile de existenta. Dintre acestea, spicuim urmatoarele:
Tare placut e sa te plimbi cu el, iar daca poftesti a fuma, poti sa iesi pe platforma din fata or dindarat. De doua, trei ori pe zi, la felurite ceasuri, astept tramvaiul pentru a ma plimba in orice parte, urcansu-ma din strada Academiei. De cateva zile, purced la asemenea plimbari, insa un lucru ma minuneaza. Anume ca in toate zilele, dupa asteptarea nerabdatoare, tramvaiul m-a purtat intotdeauna numai catre Sfantul Gheorghe si niciodata catre gara… Coincidenta? Sau poate nu?>>
Raspunsul va fi postat in una din zilele saptamanii viitoare, pentru un ragaz suficient de gandire.
