Aparitiile media de specialitate din domeniul financiar pozitioneaza capitala Romaniei pe un loc avantajos din punctul de vedere al costurilor ceva mai reduse in ultimul an. Viata traita pe meleagurile bucurestene pare a fi mai accesibila, dar din ce in ce mai aglomerata si solitara, in acelasi timp. Cladiri „triste” prin cromatica afisata pe fatada, oameni atat de diferiti si lipsiti de scopuri comune, mii de vehicule care ajuta si ingreuneaza, nori de praf si mult zgomot, pe toate acestea le ragasim si romani, si straini, locuitori ai Bucurestiului sau simplii privitori ai camerelor web instalate in parcuri, pe strazi sau la intrarea in banci si magazine.
Imaginea descrisa contrasteaza puternic cu cea pe care o aduce in prim plan denumirea de „Micul Paris”. Ceea ce nu stiu multi dintre noi este faptul ca aceasta comparatie s-a nascut tocmai din asemanarea Bucurestiului vechi cu Parisul, mai exact din suprapunerea arhitecturala, din detaliile specifice acestei arte, detalii semnificative, pe care le regasim in cele doua capitale europene.
Astfel, instrainarea se poate contura in exterior, dar si in interiorul spatiului bucurestean, departe sau atat de aproape de cultura, arta, arhitectura, culoare sau mentalitati nascute in Bucuresti. Bucurestean este cel ce locuieste in orasul cu acelasi nume, dar roman si cunoscator al capitalei poate fi orice strain, idee intalnita in special in cazul vorbitorilor de limbi internationale.
Privite din afara granitelor Romaniei, toate aceste imagini deschid suflete si umplu inimi. Pentru cei ce au lasat in urma lor familii, prieteni si apropiati, amintiri, primul liceu si primul loc de munca, Bucurestiul inca emana vitalitate, o energie pozitiva pe care doar romanii le inteleg. Pentru altii, insa, sunt urme de dor, deznadejde sau dezamagire, toate transformate in motive de a continua povestea propriului destin pe meleaguri straine.
Din afara sau din inima tarii, vechi sau nou, orasul capitala a reusit sa adune in acelasi spatiu emotiile franceze, aspiratiile americane si, mai ales, trairile specifice romanilor, acelea ce nu pot fi transmise nici prin intermediul camerelor de supraveghere, nici prin e-mailuri, nici prin scrisori.
Ganduri dedicate romanilor din afara granitelor tarii
