Inainte de toate, trebuie facuta o completare la articolul de saptamana trecuta – „Compacte, bridge, DSLR-uri” – completare care se refera la zoom-ul optic si cel digital: pe care il folosim, cum si de ce.
Luand ca exemplu aparatele fara zoom optic, putem spune ca lipsa constructiva a ansamblului zoom le face mai robuste, le confera un plus de claritate si, de asemenea, permite trecerea unui flux luminos mai mare decat la echivalentele lor prevazute cu zoom.
Atat pentru aparatele de fotografiat digitale cu obiectiv fix, cat si pentru alte modele la care zoom-ul optic este foarte mic (in general de maxim 3x), producatorii au prevazut variante constructive cu zoom digital (de circa 10x).
Zoomul optic foloseste marirea sau micsorarea distantei dintre grupurile de lentile care formeaza obiectivul, ceea ce inseamna de fapt, modificarea distantei focale – efect care se rezuma in folosirea in intregime a suprafetei senzorului (fotoreceptorului) aparatului de fotografiat digital si deci, pastrand nealterata calitatea imaginii.
Zoom-ul digital nu actioneaza in nici un fel asupra lentilei sau a grupului de lentile, el fiind doar o optiune a soft-ului aparatului si se rezuma prin marirea unei portiuni de dimensiuni mici a senzorului (fotoreceptorului). Astfel, calitatea imaginii are de suferit, ea capatand un aspect granular (datorita maririi dimensiunilor pixelilor).
Concluzia este ca zoom-ul digital se recomanda a fi evitat. Echivalenta, mult mai performanta este reprezentata de soft-urile specializate in editare de fotografii, instalate pe computere.
In general, toate camerele foto sunt in masura sa fotografieze cele mai multe dintre subiecte, dar sunt anumite subiecte pentru care in vederea realizarii unei fotografii foarte aproape de realitate se vor folosi camere dedicate si, de asemenea, accesorii dedicate. Un exemplu in acest sens il poate constitui faptul ca cele mai multe camere foto cu obiective neschimbabile dar cu zoom pot face fata cu succes fotografiilor instantanee, ele nu pot realiza fotografii specializate din domeniul sportiv, macro si/sau viata in salbaticie.
O impartire a tipurilor de obiective (in functie de distanta focala) pentru diverse tipuri de fotografie, poate fi dupa cum urmeaza:
– 11-18 mm Efecte speciale – unghi de cuprindere de pana la 360 grade
– 20-28 mm Arhitectura, peisaj, interioare – unghi de cuprindere mare
– 35 mm Portrete de grup, vedere generala
– 50 mm Portrete
– 100 mm Portrete cu cap si umeri, detalii de peisaj – se ingusteaza
unghiul de cuprindere
– 200 mm Detalii de portret, detalii de arhitectura – unghi mic
– 300-600 mm Fotografie sportiva si de viata in salbaticie
Mai exista o aplicatie (un tip de fotografie), la care nu conteaza lungimea focala ci cat de aproape putem apropia obiectivul de subiectul de fotografiat. Aceste obiective, indiferent de lungimea lor focala, poarta apostila si denumirea de MACRO. Obiectivele de tip MACRO se folosesc la fotografierea unor subiecte minuscule (insecte, fire de nisip si altele), unde este crucial sa capturam detalii fine ale subiectului.
In afara de tipurile de obiective mentionate mai sus, mai exista cateva tipuri care vor fi detaliate in capitole dedicate.
Pentru unele subiecte, de tipul arhitectura, peisaj, interioare, un unghi mare de cuprindere al obiectivului montat pe camera foto este de o importanta vitala. Multe obiective de kit (dintre cele cu care se comercializeza aparatele) nu coboara (ca lungime focala) sub 35 mm, limitand astfel posibilitatea fotografierii unor subiecte de tipul interioare, sau panorame – dintr-o singura fotografie. Astfel, daca suntem constransi sa fotografiem astfel de subiecte, va trebui sa achizitionam un obiectiv super-angular (wide-angle) care, desi va deforma marginile fotografiei, cu siguranta va oferi un spatiu suficient pentru incadrarea unui subiect de tipul mai sus mentionat.
Obiectivele de kit (cele care pleaca in general de la 35 mm) sunt specifice si aparatelor de fotografiat care nu au obiective inter-schimbabile. Ele sunt foarte potrivite pentru fotografierea asa-ziselor subiecte de zi-cu-zi.
In ceea ce priveste obiectivele recomandate pentru portrete, parerile sunt impartite intre 50 mm si 100 mm. Tabelul de mai sus lamureste si aceasta problema din punctul meu de vedere.
Obiectivele de 200 mm pot fi folosite nu numai pentru detalii de portret si detalii de arhitectura, ci pot fi folosite la limita si pentru fotografia sportiva si de viata in salbaticie, cele mai indicate fiind totusi obiectivele de peste 300 mm.
