Procesul Găetan a fost povestit într-un număr din Biblioteca Marilor Procese din 1928.
Gheorghe Găetan (37 de ani) era un gentlemen din Bucureşti, şcolit în Drept la Paris, dar care, conform publicaţiei amintite, „îşi limita existenţa la jocul de cărţi şi femei”.
Găetan avea nevoie de bani pentru a pune bazele unei societăţi de vânzarea şi cumpărarea automobilelor, astfel că o contactează pe Iosefina Leonida, o văduvă bogată cu care ar fi avut legături în trecut.
Îi propune femeii să cumpere o bijuterie, deţinută de un prieten (Tănăsescu), despre care îi spune că ar putea să o vândă ulterior la Paris, cu mai mulţi bani. O parte din banii primiţi pe bijuterie urma să o păstreze el, drept comision.
Găetan vine în casa femeii din strada Roma nr. 8 pe 25 februarie 1928, la ora 7 seara, unde Leonida îl aştepta cu banii.
Conform sursei citate, seara începe cu „icre negre, vin şi sărutări, dar s-a încheiat cu lovituri de ciocan”. Femeia ajunge la spital cu multiple lovituri în cap şi cu faţa desfigurată.
Depune plângere împotriva lui Găetan, acuzându-l că a lovit-o cu ciocanul în faţă, pentru că nu a vrut să-i dea banii. Găetan susţine că banii i-au fost oferiţi voluntar de femeie şi că a lovit-o ulterior, după ce s-au certat.
Iosefina Leonida povesteşte procurorilor că, în timp ce erau dezbrăcaţi pe divan, el a început să-i aplice lovituri de ciocan. Tot ea spune că bărbatul a încercat ulterior să o sugrume, dar, pentru că n-a reuşit, a lovit-o deasupra sprâncenei cu receptorul telefonului, lovitură care i-a spart ochiul, desfigurând-o complet.
Inainte de lovituri:
După lovituri:
Femeia a adăugat că, după atac, Găetan i-a luat banii şi a plecat.
Conform procurorilor, Găetan a ascuns banii furaţi în biblioteca unor prieteni, iar ulterior s-a predat poliţiştilor. În varianta acuzatului, s-a ajuns la lovituri după ce văduva l-a făcut „hoţ”, moment în care el i-a dat o palma. Ea a ripostat cu muşcături şi zgârieturi, iar el, fără să-şi dea seama, a pus mâna pe ciocanul pe care-l ţinea în palton, pentru protecţie, şi a lovit-o. Susţine totodată că nu a vrut s-o omoare, motivându-şi mărturia prin faptul că avea un revolver la el şi, dacă voia să comită o crimă, ar fi folosit pistolul.
Procesul devine celebru în Bucureşti. Revista citată menţiona, la momentul respectiv, că „Toată Capitala, din centru până-n ultimul faubourg ştie că se judecă Gaetan. Celebritatea infractorului a ajuns atât de mare că a îmbogăţit vocabbularul românesc cu adjectivul găitănesc.”
Totodată, la fiecare termen al procesului, sala era arhiplină. Într-atât încât „Femei leşinate sunt scoase pe braţe, afară la aer. În locul celor ce ies orizontal, altele intră vertical.”
La începutul procesului, opinia publică era ostilă acuzatului. Cu toate astea, revista menţionează că „În general, bărbaţii îl condamnă pe Găetan, iar femeile pe doamna Leonida. Fiecare îşi cunoaşte mai bine păcatele sexului său.”
Apărarea îl prezintă pe Găetan drept un reprezentant onorabil al generaţiei sale: şcolit în străinătate, personaj al vieţii mondene, carismatic. Metoda pare să funcţioneze, căci „Mulţimea simpatizează pe cel slab. Victima adevărată era departe (n.r. femeia lovită era spitalizată, nu a venit la proces). În faţa lumei apărea o altă victimă: victima mediului, a întâmplării sau a sângelui său.”
Dar procurorii îşi susţin cazul cu fapte: analiza camerei în care a avut loc crima, declaraţii ale medicilor etc.
Juraţii îl condamnă astfel pe Găetan la opt ani închisoare pentru „crima de tâlhărie cu răniri şi schilodiri asupra persoanei Iosefina Leonida, precum şi pentru delictul de port de armă, fără autorizaţiunea legală”.
sursa-http://www.b365.ro/procesul-unui-gentlemen-talhar-din-perioada-interbelica-femeile-lesinau-in-sala-de-judecata_233334.html
