Este o autointoxicaţie a organismului cu diferite substanţe azotoase rămase în urma arderilor din corp a materiilor albuminoide.Aceste substanţe care în compoziţia lor chimică conţin toate şi Azot sunt: Uree, Amoniac, Acid uric, Creatină, Baze xantice.
Azotemie înseamnă azot în sânge.De obiceiu medicii întrebuinţează încă şi azi termenul exclusiv de uremie când vorbesc de intoxicaţie cu azotoase, fiindcă până nu de mult simptomele intoxicaţiei erau atribuite exclusiv ureei pe când astăzi se ştie că simptomele de uremie sunt datorite amestecului de diferite substanţe azotoase înşirate mai sus ( care toate au azot în ele ) de aceea e mai potrivit termenul de azotemie.În genere se zice azotemie când, deşi e mult crescută ureea, nu sunt însă simptome de uremie.
Organismul normal, sănătos, suportă uree în sânge până la 0,50 centigrame la mie.Sunt însă cazuri când ureea atinge 1 gr. sau 2. gr; atunci survin în adevăr simptome grave care duc la moarte.În acest caz avem cu adevărat „uremie”.De obiceiu lumea profană când aude de o boală de rinichi se interesează întâi dacă bolnavul are multă albumină în urină şi totuş, lucrul del mai temut este creşterea dozei de uree şi de celelalte deşeuri azotoase din sânge.De obiceiu bolnavii de nefrită acută sau cronică pot suferi de azotemie sau uremie.Sunt însă cazuri când un bolnav suferind de piatră la rinichi sau de prostată, stricturi, care împiedică complecta urinare şi fără a suferi propriu-zis de rinichi, poate căpăta fenomene grave de uremie sau azotemie.
Ureea există fireşte în orice urină ( 50 la sută ).Când corpul n-o poate elimina prin urină ea intră în sânge şi-n toate ţesuturile.
Tratamentul azotemiei:Când e o azotemie serioasă recomandăm bolnavului un regim hipoazotos strict ( hrană în compoziţia căreia să nu fie azot mult).Vom suprima deci cu totul carnea, peştele şi ouăle..Chiar lapte să se ia în mică cantitate ( ¼ litru pe zi ).Alimentaţia să fie fructo-vegetariană, paste alimentare, macaroane, legume verzi, compoturi, fructe cât mai multe şi proaspete.După un timp, când ureea a mai scăzut în sânge, putem institui, pentru un timp, un regim hypoazotat atenuat câte două, trei zile pe săptămână – la prânz, câte puţină carne, peşte, ouă.Iar în tratament de adăogat: băuturi diuretice, evitarea emoţiilor care toate se răsfrâng asupra rinichilor.Apoi la nevoie ( la început ): se va lua sânge bolnavului.Ventuze cu sânge în şale.I se poate da la nevoie şi medicamente diuretice ( teobromin cu scylla ); întăritoare ale inimii ( digitalin 1/1000 5-15 pic. pe zi şi băi calde ).
