Crima pasională care a zguduit Bucureștiul în perioada interbelică

Un proces celebru a ocupat prima pagină a ziarelor în anul 1929: o femeie de familie bună, căsătorită cu un avocat apreciat din Capitală, se desparte de soț pentru un amant cu 14 ani mai tânăr. La scurt timp după pronunțarea divorțului, amantul e găsit împușcat, în cameră cu femeia. Procurorii susțin că a fost ucis de amantă, amanta susține că e sinucidere. Vă prezentăm mai jos Procesul Arabella Armășescu Stravolca, cunoscut și ca „Drama din Precupeții Noi 25”.

Revista Biblioteca Marilor Procese expune, în numărul 10 din 1930, un proces celebru, cel al Arabellei Armășescu, fostă Stravolca.

Femeia de 43 de ani, una dintre frumusețile Bucureștiului interbelic, e fosta soție a unui avocat celebru, Constantin Stravolca. În casa lor se aduna lumea bună a Capitalei, la baluri somptuoase și petreceri elegante.

Pe 21 martie 1929, la câteva zile după ce soții divorțează, amantul femeii- cel pentru care divorțase- este găsit împușcat în cap, iar Arabella Armășescu, rănită ușor la piept, în aceeași cameră.

Femeia susține că a fost împușcată de amant, Nicolae Urseanu, de 28 de ani, care apoi s-a sinucis. Însă procurorii nu sunt de aceeași părere.

Nicolae Urseanu

Tragedia are loc într-o cameră închiriată de soția adulteră pe strada Precupeții Noi nr. 25.

Pe 21 martie 1929, la ora 6 seara, Arabella ajunge la casa amantului ei, pentru a-i arăta o copie de pe actul de tranzacție încheiat cu fostul ei soț, de care divorțase oficial în urmă cu câteva zile. Prin acel act, soțul se angaja ca, în urma divorțului, să îi dea 2 milioane de lei, însă existau niște condiții: fostul soț dorea să urmărească felul în care se cheltuiau banii și își rezerva „dreptul de control asupra întrebuințării”.

Urseanu e nemulțumit de înțelegere, iar cei doi amanți încep să se certe. Pleacă din casa lui în camera din Precupeții Noi, unde continuă disputa până noaptea târziu.

La cinci dimineața, proprietara imobilului aude împușcături.

Intră în camera celor doi, unde o vede pe Arabella rănită în piept, iar pe Urseanu mort, cu un glonțe tras în tâmplă.

Foarte savuroasă în acest caz este expunerea procurorilor care s-au ocupat de caz. Aceștia apelau la epitete, la constatări subiective, ordonanțele fiind redactate ca adevărate romane, departe de limbajul juridic de lemn pe care îl cunoaștem astăzi.

Click pentru mărire

Totodată, procurorii realizează un portret minuțios victimei, lăudând-o în documentele oficiale pentru perseverența cu care caută o slujbă, luptând „cu vremurile care parcă erau tocmai contra lui”.

Click pentru mărire

Victima, Nicolae Urseanu, ajunsese să lucreze ca avocat secretar la avocatul Constantin Stravolca, unde o cunoaște pe viitoarea sa amantă, soția șefului său. Femeia este descrisă la fel de savuros de procurori, drept o femeie teribil de seducătoare, „perfect înarmată pentru cucerit”, căruia victima nu putea să nu-i cadă în plasă.

Click pentru mărire

Soțul află de legătura celor doi, îl concediază pe Urseanu, iar soția îi cere divorțul și bani. Soția închiriază o cameră în strada Precupeții Noi, unde cotinuă întâlnirile cu amantul.

Aici are loc crima, iar procurorii susțin că Arabella și-a ucis amantul în somn, cu un revolver pe care îl ținea sub pernă ca armă de apărare. Totodată, susțin că femeia își trage un glonț în partea dreaptă a corpului, provocând o rană superficială, ca să inducă în eroare Poliția.

Procurorii susțin că l-a ucis cu mâna stângă, pentru a putea rămâne în aceeași poziție în pat și să nu-l trezească. Femeia spune însă că amantul a împușcat-o și apoi s-a sinucis.

Procurorii notează în procesul verbal că femeia avea o pată rotundă de arsură pe mâna stângă, cel mai probabil datorată folosirii revolverului.

Parchetul general al Curții de Apel București o pune astfel sub acuzare de pentru „omucidere cu voință”.

În raportul procurorilor se respinge ipoteza sinuciderii, întrucât victima a fost găsită acoperită cu plapuma- și nu se putea acoperi cu plapuma, dacă a murit instant. Totodată, în raport se precizează că glontele a fost tras în tâmpla stângă, iar victima era dreptace.

Până la proces, femeia face trei luni de închisoare la Văcăreşti, fiind eliberată pentru o cauţiune de 200.000 lei, plătită de fostul ei soţ. Tot acesta angajeză mai mulți avocați celebri din Capitală care să se ocupe de apărare (Istrate Micescu, Radu Rosetti, Ion Perieţeanu, Jean Th. Florescu, Ion Vasilescu-Valjan). La interogatorii, Arabella expune inițial niște fapte care nu sunt în concordanță cu probele, insistând pe ideea că a fost împușcată de victimă, care apoi s-a sinucis. După ce procurorii îi atrag atenția că declarațiile ei nu se leagă, începe să spună că nu-și amintește nimic.

Deși procesul începe cu probe și declarații solide ale martorilor în defavoarea Arabellei, lucrurile se schimbă pe parcurs.

Proprietara imobilului în care s-a produs crima, cea care a ajuns prima în cameră după tragedie, spune ca nu crede că acuzata este capabilă de crimă. Servitoarea care inițial declarase că Arabella e stângace, spune acum că, de fapt, își folosește ambele mâini.

Totodată, societatea bucureșteană era de partea ei, fiind percepută drept victima unui escroc sentimental.

Cel mai important martor al acuzării rămâne însă celebrul medic Mina Minovici, care făcuse autopsia cadavrului şi investigase locul tragediei.

El spune că teza sinuciderii nu se susţine și că glonţul nu putea fi tras decât de acuzată. Susține totodată că, dacă Urseanu s-a împuşcat, nu mai avea cum să aşeze revolverul pe noptieră, unde a fost găsit, ci i-ar fi cazut din mână. În plus, subliniază el, este exclus ca un om care şi-a tras un glonţ în cap să mai aibă putere să îşi tragă plapuma peste el.

Apărarea însă ține o pledoarie sentimentală în care menționează că Nicolae Urseanu era un escroc, care a profitat de Arabella Armășescu doar ca să pună mâna pe banii ei. Totodată, îl aduce la bară pe decanul Baroului din București, Jean Th. Florescu, prieten al familiei, care susține că acest caz nu e bazat pe probe ci pe presupuneri.

Apărarea aduce totodată în atenția juriului și ipoteza că altcineva ar fi putut comite crima- Ecaterina Pavlov, de pildă, cealaltă iubită a victimei.

Arabella Armășescu este găsită nevinovată de juriu. Însă, zece ani mai târziu, femeia ajunge din nou în atenția lumii. Soțul ei, cu care se împacă după proces, este ucis din gelozie de un rival în 1940.

Pentru mai multe detalii privind procesul, puteți consulta Biblioteca Marilor Procese pe digibuc.ro.

sursa-http://www.b365.ro/crima-pasionala-sau-sinucidere-cazul-care-a-zguduit-bucurestiul-in-perioada-interbelica_230441.html