Compozitorul Piotr Ilici Ceaikovski s-a născut la 7 mai 1840, la Kamsko-Wotkinski Sawod, într-o familie burgheză. La vârsta de cinci ani a început să studieze pianul.
Foto: (c) www.bestmusic.ro
Părinții și-au dorit să urmeze studii de drept. Astfel, a urmat colegiul de jurisprudență, și-a luat diploma în drept și a lucrat ca secretar la Ministerul Justiției. În toată această perioadă s-a ocupat și de muzică. A renunțat la slujba de la minister și s-a dedicat în întregime muzicii.
Fiind pasionat de compoziție s-a înscris la Conservatorul de la Sankt Petersburg, unde a urmat cursurile lui Anton Rubinstein (orchestrație) și Nikolai Zaremba (compoziție) potrivit Dicționar de mari muzicieni, editura Univers Enciclopedic, București, 2006. În afară de pian a studiat flautul și orga. A fost un admirator al marilor compozitori Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Mihail Ivanovici Glinka, Giacomo Meyerbeer, Carl Maria von Weber, Robert Schumann și Franz Liszt.
În 1866 s-a stabilit la Moscova. A fost profesor de armonie (1866-1877) la Conservatorul din Moscova, condus în perioada respectivă de Nikolai Rubinstein. Din această perioadă datează simfonia „Concertul nr.1 pentru pian” (1875), operele „Voievodul” (1868), „Opricinik” (1870-1872), „Vakula” (1874) și baletul „Lacul lebedelor” (1876).
Începând din anul 1880, a devenit mai cunoscut atât în Rusia cât și în străinătate. O perioadă din viață a petrecut-o în Italia, perioadă care l-a inspirat să compună mai multe lucrări. Între acestea amintim „Serenada pentru orchestră de coarde” op.48 (1880), Uvertura solemnă „Anul 1812” op.49 (1880). În memoria marelui său prieten Nikolai Rubinstein, care a murit în 1881, a scris Trio-ul pentru pian „În amintirea unui mare artist” (1881).
A mai compus „Simfonia Manfred”, op.58, după Byron (1885), „Simfonia a 5-a în mi minor” op.64 (1888), baletul „Frumoasa din pădurea adormită” (1889), opera „Dama de pică” (1890), opera „Iolanta” (1891). În 1892 a terminat baletul în două acte „Spărgătorul de nuci”, după basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E. T. A. Hoffmann. La momentul respectiv nu a înregistrat un mare ecou, abia peste multe decenii obținând succesul meritat. Aceste capodopere l-au consacrat pe Ceaikovski drept compozitor de talie mondială.
A făcut turnee prin toată Europa și a fost invitat în Statele Unite ale Americii, unde și-a dirijat propriile creații, bucurându-se de un succes și o popularitate din ce în ce mai mari. În 1893, Universitatea Cambridge i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa. Ultima sa lucrare a fost Simfonia a VI-a — „Patetica” (1893).
Dintre lucrările sale mai amintim: Simfonia I — „Vis de iarnă” (1866), „Romeo și Julieta”, uvertură-fantezie (1870), Simfonia a II-a — „Ucraineana” (1872), „Crăiasa zăpezii/Snegurocika”, muzică de scenă (1873), Simfonia a III-a — „Poloneza” (1875), „Francesca da Rimini”, poem simfonic (1876), „Evghenii Oneghin” (1878), Uvertura „1812” (1880), Suita orchestrală „Mozartiana” (1887), „Hamlet”, uvertură-fantezie (1889), Sextetul pentru coarde „Amintiri din Florența” (1890).
Marele compozitor a murit la 6 noiembrie 1893, pentru el fiind organizate funeralii naționale la care au luat parte aproape 8.000 de persoane. A fost înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg. Piotr Ilici Ceaikovski a fost și va rămâne unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor.
sursa-http://www.agerpres.ro/
