O revenire

“Nea D Popa, sa incerce sa traiasca in alt oras, impreuna cu familia cu maxim 1500 lei brut, cat ar primi un astfel de meserias! Daca ramane acasa nu plateste 200 euro chirie! Cu ce este mai protejat un om care a muncit , fata de unul care nu a muncit niciodata si primeste ajutor social de 350 lei? Asta au facut cretinii, iar Dan Popa le da apa la moara ..”, zice unul dintre cititori. Mai vehement e insa un altul:”D-le Popa, in general imi plac articolele Dvs. – da’ de data asta ati dat-o-n bara, pareti cam pafarist ref. la situatiile REALE din Romania! “. Asa ca am decis sa aprofundez problema, pregatit sa-mi prezint scuzele in cazul in care am gresit. In esenta, ieri ma intrebam cum se face ca avem 40.000 de locuri de munca dar si 700.000 de someri care nu le ocupa. De data asta, o sa ne uitam si la alti indicatori: capcana somajului, capcana salariului mic si capcana inactivitatii.

Alte cazuri particulare, pe care le cunosc indeaproape:

Cazul A. El plus ea plus un copil. Inainte de criza, lucrau amandoi, acum ea e somera. Rata la banca e de 650 de eur (echivalent CHF) pentru un apartament luat in varf de criza. Salariul lui nu trece de 1000 de euro net. Copilul le mai inghite 200 de euro si le raman pentru consum 150 de euro. La limita, cum ar veni. El a primit o oferta de 2000 de euro lunar net in Malta, dar a refuzat-o, ca nu vrea sa se desparta de familie. Nu vrea sa isi ia nici part-time job, ca nu ar avea timp sa fie alaturi de copil.

Cazul B. Fost corporatist de top, cu salariu de mii de euro  timp de ani buni de zile. A vazut jumatate din lume (sau jumatate din lume l-a vazut pe el). A venit un tinerel (angajat de el) care i-a suflat postul. Acum traieste din ce a strans in anii de sefie. De 3 ani nu lucreaza si nu vrea sa coboare sub un anumit nivel al salariului. Asteapta “pana s-o ivi ceva pentru mine”, zice trist, aproape in pragul depresiei. Acel ceva nu se va ivi in graba, intrucat lumea s-a schimbat. Cel mai tare il afecteaza faptul ca nu mai e chemat la petrecerile la care odinioara era considerat sufletul chefului. Isi da seama ca totul a fost o prefacatorie.

Cazul C.Familie, doi copii. Lucreaza fiecare dintre soti in strainatate, cate 6-9 luni pe an. Iau circa 1000 eur/net/lunar. Cu banii adunati ACOLO isi maresc gospodaria AICI. Acolo lucreaza la negru. El in tamplarie, ea in social care. Nu sunt inregistrati ca someri, nu figureaza nici ca angajati ca nici nu sunt. Nu vor sa se stabileasca acolo (cu cateva eforturi ar putea) pentru ca “mai bine o duci aici, cu banii LOR”, dar nici aici n-ar imbatrani pentru ca doar un orb n-ar vedea incotro se ndreapta tara. Deocamdata nu ne plangem, om vedea ceo sa mai fie”, zic inainte de un barbecue oferit vecinilor.

Cazul D. Familie de intelectuali. El, prof universitar, ea fosta directoare de banca. Copil student in strainatate. Banca si-a redus activitatea si a inchis unitatea la care ea era directoare. O vreme a facut in mod legal contabilitati la doua lanturi de farmacii, intrucat aveau nevoie de bani. Dar a fost diagnosticata cu o boala al carui tratament e scump si poate fi subventionat doar daca admiti ca esti SUB un anumit nivel al veniturilor. Asa ca a demisionat fictiv, desi continua sa faca contabilitate, sotul a fost trecut intr-o postura profesionala inferioara…Ea apare ca somera, desi nu e.

Voi reveni cu grafice, momentan sunt pe un computer pe care nu am instalate programe de grafica.

Revin si zic:

• Curba Beveridge ( o aveti in articol) confirma ca politicile pe piata muncii nu si-au atins deloc rezultatul. Vreau sa precizez aci ca nu discut de situatii particulare care au deviatii de la medie, chiar daca ele exista.

• Peste 35% dintre romanii inregistrati ca someri la nivelul anului 2013 nu au lucrat niciodata, procent completat de cel al somerilor care nu au lucrat de cel putin 8 ani. Peste 360.000 de someri romani (mai mult de jumatate) nu au lucrat de cel putin 8 ani

• In ultimii ani cresterea castigului salarial mediu este tot mai putin influentat de cresterea salariului minim.

• Conditiile din piata muncii inhiba interesul pentru munca. Nivelul ridicat al fiscalitatii, fractura corelatiei intre oferta educationala si cererea de calificare din piata, lipsa de interes in investitii, in formarea profesionala- sunt doar cateva din elementele care determina lipsa de interes pentru munca.

•  Fiscalitatea excesiva ii face pe lucratorii romani sa evite cresterea volumului de munca, iar indicatorul “capcana salariului mic” arata ca salariatii care sunt unicii intretinatori de familie si au 2 copii sunt cel mai putin motivati sa lucreze in plus. Din cauza fiscalitatii, cu cat acestia muncesc mai mult, cu atat ponderea salariului net in salariul brut se reduce.

• Evolutia capcanei salariului mic. Sa luam o persoana cu un salariu brut de 2895 lei pe luna care are 2 copii in intretinere primeste o reducere de impozit pe salariu de doar 16 lei fata de o persoana fara deduceri personale si fara persoane in intretinere. Acest tip de tratament fiscal inhiba intentia de a munci mai mult pentru cei cu salarii mici.

• Desi din 2010 capcana somajului a inregistrat o tendinta de scadere a nivelului acestui indicator, este inca foarte ridicat, acest lucru semnifica faptul ca o persoana in somaj nu este stimulata sa intre in campul muncii. Acest lucru se intampla nu datorita faptului ca nivelul indemnizatiei de somaj este prea mare, pentru ca asa cum am vazut somerii sunt cea mai expusa categorie la riscul de saracie . Explicatia sta in faptul ca reintrarea in piata  muncii a somerilor de regula se face la salariul minim iar nivelul inca redus al acestui indicator determina o retinere in randul somerilor pentru a reintra in piata muncii.