Doua cazuri simple. O foarte buna cunostinta, medic de familii (sute de familii), isi incarca pacientii cu medicamente dintre cele mai scumpe. Merge de 2-3 ori pe an la congrese in locuri exotice, ca asemenea reuniuni nu se tin in Caminul Cultural din Copaceni. Daca il intrebi daca nu exista alt medicament mai ieftin pentru boala ta, se uita ca turbat la tine si te intreaba daca vrei sa te faci bine sau ce mama dracului vrei de la el. Tu pleci capul si iti prezinti scuzele ca ai indraznit. “Ce dracu`? Nu ne stim de 15 ani? Ti-as da eu ceva scump daca ar fi alta alternativa?” Evident ca nu, ii spui rusinat. Afli insa ca exista alternativa, dar ca 15 ani de prietenie si de concedii impreuna nu sunt suficienti ca sa…
Alt caz. Am intrat pentru prima data in cabinetul lui acum doi ani. Mi-l recomandase cineva. Eram (si sunt) hipertensiv si aveam nevoie de un medicament dupa ce-mi facusem analizele. Mi-a recomandat unul. Drept e, cel mai scump de pe piata- cam de trei ori pretul unuia similar- dar ce conta asta in momentele acelea? “Luati un singur comprimat pe zi, dimineata. Om o sa va faca!’, zice. Mi-a spus sa-l sun dupa doua saptamani sa-i spun cum ma simt, intrucat pleaca la un congres international. Pfuai, zic in sinea mea, asta da medic! Congrese internationale, nu suete triste intre colegi.
Aflu ulterior ca participarea la acele congrese erau finantate de producatorul de medicamente pe care mi-l recomandase el. (vezi mai jos facsimil)
Intre timp, medicul meu imi mai livrase 8 (opt) medicamente tot dintre cele mai scumpe, “dar cu efect clar, fara vrajeala!”, vorba lui. Le-am luat, ce era sa fac? Aflu acum, la un control secundar facut intr-o cu totul alta clinica, ca recomandarile de care eu tineam cont ca de versetele din Biblie, erau surse de bani pentru medic. Omul lua bani ca sa recomande anumite medicamente, ce s-o mai lungim…Contractul de sponsorizare al medicului meu e la fel ca cel de mai sus. Ma intreb cum sta cu moralul un medic (ori un farmacist) care stie foarte bine ca recomanda anumite medicamente doar pentru a merge cu sotia intr-o excursie pe banii mei, pana la urma….Nu e si asta o forma de spaga?
Pe cale de consecinta, m-am intors la medicul meu. Si, dupa ce am zarit 8 contracte de sponsorizare prin diverse locatii in tara dar si in Thailanda pt el si familia lui, am intrerupt orice colaborare cu domnia sa. Drept petru care eliberez prezenta.
PS Sunt convins ca, asa cum de pe vremea lui Ceausescu se stia ca se merge cu Nasul pe tren, la fel de bine se cunosteau si aceste indecente amanunte legate de medicii romani considerati saraci, care acceptau un jnitzal gratuit contra unei retete scumpe. Mai am vreo 15 jpg-uri cu asemenea contracte, dar mi-e lehamite sa le mai prelucrez. Toate spun acelasi lucru.
Stiu bine ca nu toti iau bani. Stiu bine ca unii sunt buni profesionisti, cu salarii mici, cu nopti petrecute in garzi chinuitoare samd. Pentru ei, tot respectul.
Glumitze cu medici:
Mostre:
Medicul meu mi-a dat 6 luni de trait. Vazand ca nu am cu ce sa-i achit toata factura, mi-a mai dat sase. (Walter Matthau)
Cand o sa ma apuc de asasinate o sa incep cu chirurgii din orasul asta si incet, in timp, o sa ajung si la lepadaturi (Dylan Thomas)
Medicul meu nu te opera decat daca era fundamental necesar. Daca nu avea nevoie de bani, nu se atingea de tine
Medicul e persoana care te vindeca in doua saptamani de o boala care ar fi trecut singura in 3 zile
Samuel Johnson:”Un medic are nevoie de 3 lucruri pentru a avea succes: un joben care sa-i ofere autoritate, o burta mare care sa-i ofere demnitate si niste hemoroizi ca sa para mereu ingrijorat”
Dupa cum vedeti, nu am scris despre Ciomu sau alti medici asemenea lui. Nici despre Colegiul Medicilor care isi apara pana la absurd reprezentantii breslei care mai fac greseli si din cauza carora mai sucomba cate unul. Ca, la urma urmei, toti crapam.
