Mocănița este o cale ferată pe acartament îngust, specifică zonei Transilvaniei și Maramureșului, construită în perioada în care aceste provincii se aflau sub administrarea Imperiului austro-ungar. Este de fapt o poreclă, pentru că prima locomotivă care trăgea după ea câteva vagoane minuscule a traversat zona numită Mocănimea Ampoiului, în județul Alba. Mocanii sunt comunități pastorale autohtone de oieri români, similare în multe privințe cu aromânii, situate în diferite regiuni ale Transilvaniei, de exemplu în Mărginimea Sibiului, sau la Săcele, lângă Brașov sau cea din Țara Moților, acolo unde s-a dat în folosință prima mocăniță, în anul 1889. Aceasta lega Alba Iulia de Zlatna, avea 48 de km, oprea în 11 gări și a fost proiectată de inginerul Friederich Storch.
Construcţia ei a vizat în primul rând transportul materialelor şi al produselor miniere care se extrăgeau şi se prelucrau în fabricile din Zlatna, Munţii Apuseni fiind principala sursă de aur a Imperiului Habsburgic după pierderea minelor de aur din Silezia.
Pe lângă aceasta, ea a uşurat deplasarea populaţiei satelor de pe Valea Ampoiului spre oraş, prin intermediul ei putând fi transportate mai bine şi mai repede produsele, în special cele agricole, spre pieţele din Alba Iulia şi Zlatna, iar după 1918 a favorizat înscrierea elevilor din mediul rural la şcolile şi liceele din cele două oraşe.
Între Sibiu și Agnita, cu prelungire până la Sighișoara a funcționat o altă mocăniță până în 2001.
Extrem de spectaculoasă, deși mai scurtă, de numai 12 km, era mocănița hunedoreană, care lega Castelul Corvineștilor de Ținutul Pădurenilor, un platou înalt dintre depresiunea Hațegului și Valea Mureșului. Deși era unul dintre cele mai frumoase trasee turistice care puteau fi valorificate la Hunedoara, calea ferată a fost desființată în 2008, tăiată și vândută la fiare vechi.
Trenuri de persoane sau de marfă au circulat până în 1997 și pe calea ferată îngustă Târgu-Mureș-Praid.
Cea mai celebră dintre toate rămâne totuși calea ferată îngustă din Maramureș, care merge din Vișeul de Sus, pe Valea Vaserului, până aproape de granița cu Ucraina.
