Modele de promovat pentru tinerii noștri – Tică Darie de la Roșia Montană

Cu siguranță copiii noștri au mare nevoie de modele. Autentice, valoroase, desprinse din poveștile bunicilor cu feți frumoși și din lecturile obligatorii din școală. Dar vii, activi, implicați, reușind să miște lucruri. Aceste modele trebuiesc promovate de școală chiar agresiv, pentru că la fel de agresiv au apărut în mass media antimodelele după care, din păcate, generația se ghidează azi. Iar Tică Darie este unul dintre modelele valoroase.
Când l-am întâlnit prima dată pe Tică Darie, i-am auzit vorba dulce moldovenească și i-am văzut zâmbetul, mi-au venit în minte cuvintele lui Creangă: Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea şi vremea se îndrepta după râsul tău. Bucățica de om plină de energie care este Tică Darie, vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa, te duce cu gândul spre moștenirea genetică a strămoșilor, spre vremurile de pace și armonie ale omului cu sine însuși, cu ceilalți și cu mama natură. Și Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Și dacă noi, cei mai în vârstă ne-am resemnat în fața beneficiilor societății de consum, adică poluare, distrugerea naturii pentru resurse, diminuarea, până la distrugere a valorilor tradiționale și am ales atitudinea pasivă în fața minciunii și corupției, iată că se naște o generație care alege să trăiască simplu și natural, alături și nu împotriva vieții, conectată la un bun-simț tradițional care ghidează spre protejare, implicare, activism, respect.
Tică Darie este un reprezentant al acestei generații. Are 21 de ani și este din Suceava. După ce a absolvit Colegiul Naţional Ştefan cel Mare și-a continuat studiile la Copenhaga, în specialitatea multimedia design. Pasionat de mic de sport, a încercat de toate: box, karate, fotbal, patinaj, ski, baschet, cățărare, iar în ultima perioadă face cicloturism și alergare de cursă lungă. Şi fuga, şi fuga, fără să mă uit în urmă, până ce dau între hudiţi, pe drumul care ducea la noi acasă. Poate și Tică, la fel ca și Nică a lui Ștefan a Petrei a fost în copilărie la furat de cireși și, așteptat la tulpina pomului de joarda mătușii înfuriate, a pus în mișcare instinctul suprem al omului de fugă din pricina pericolului: și eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, până ce dăm cânepa toată palancă la pământ.
A simțit că se simte bine și împlinit când aleargă și astfel alergatul a devenit un stil de viață. A început cu alergări la crosuri montane de 5 km în țară, iar la Copenhaga a participat la primul maraton în mai 2012. Cicloturismul a venit și el spontan, în contextul unei energii cât casa și a dragostei față de natură. Dar bicicleta a devenit un stil de viață în capitala Danemarcei acolo unde sunt piste/rute de bicicletă mai peste tot, sunt trasee foarte frumoase, asfaltate, prin natură și foarte ușoare ca dificultate pentru că mai toată Danemarca e plată.
Cum a ajuns Tică Darie să pedaleze din Copenhaga până în Roșia Montană și să-și lege astfel numele de această cauză a contemporaneității? Ne răspunde singur într-un interviu de pe net: Am simțit de la început că dacă parcurg atâția km trebuie să susțin și o cauză, iar până să ajung la Roșia Montană am căutat pe google tot felul de cauze, dar mi-a fost greu să mă decid. Am abandonat căutările, iar într-o seară îmi apare o postare de la pagina Roșia Montană în UNESCO. Eram cât de cât la curent cu ce se întâmplă cu Roșia Montană și o vizitasem o singură dată în 2007. Imediat mi-a venit în minte De ce nu Roșia Montană?. În câteva cuvinte pentru că îmi pasă.
A făcut pe bicicletă de două ori drumul din Copenhaga până la Roșia Montană. A doua oară nu a mai plecat din zona aurului. Dar a rămas acolo motivat nu de lăcomia câștigului ci pentru că are credința că se poate trăi fără munți dinamitați, fără un lac de cianură, cu cetățeni uniți, curajoși, încrezători și respectuoși. Tică Darie nu s-a poziționat împotriva a ceva, ci pentru ceva. Pentru o lume mai bună prin dezvoltarea personală a copiilor și a tinerilor din România, fizic, intelectual, social și spiritual.
Și pentru că la 20 de ani totul e posibil dacă ai încredere, a profitat de toată reclama pe care o are acum Roșia Montană la nivel național, internațional și a început să creeze: filme de promovare a localității în scop turistic, un atelier de împletituri pentru femeile fără loc de muncă, un grup de cercetași formați din copiii localității, ghid turistic pentru musafirii Roșiei Montane, trasee montane, trasee pentru biciclete, festivaluri etc.
Tică Darie și-a găsit menirea. Are o grămadă de planuri de viitor: să vadă copiii de care se ocupă oameni adevărați, implicați în problemele comunității, să alerge în jurul lumii cu plecare de la Roșia, iar întoarcerea peste câțiva ani tot în Roșia. E iubit de toți și iubește tot. La 20 de ani a schimbat lumea din jurul lui.