Priviţi cum depindem de nişte nătîngi, priviţi mai bine cum am construit strîmb ţara asta. Cu nişte aventurieri ce suspendă România, cu un şmecher ce cade mereu în picioare. Priviţi-vă mai bine, cum, fără milă, vă striviţi vieţile spre a căsca gura la lupta dintre două tabere ce se vor aresta mult timp, se vor împăca cît ai clipi. Vai de noi! Prăpădul nostru, păcatul nostru este. Asta nu-i boierie, frate! Vrei să rămîi în ţara asta? Nu aşa rămîi pe picioarele tale, nu aşa eşti om. Nici Băse, nici USL nu-s soluţii! Dar nici Curtea Costipaţională nu mi-e popă sau naş să-mi cînte la nuntă sau îngropăciune. Echilibru, puteţi? Nu, nu ca nişte clovni pe sîrma elastică. Ca nişte oameni. Urmează răzbunarea. Este doar răzbunarea lor. Noi, noi, unde sîntem?
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi