Cum te simti?
Macar te simti? De mult nu ai mai simtit preaplinul fiintei tale, ai fost golit de monstrii nocturni de prea multe ori, de teama. Ti se scursese toata seva in ciment, in griuri citadine si in halucinatiile trase pe nas, incat nu mai stii cum sa gasesti iesirea din nebuloasa. Esti bine? Esti ok? Ti se pune des intrebarea asta, nu? Esti un instabil psihic, o oaza de nisipuri miscatoare si ape tulburi pierdute-n tristete negata si frustrari demonice. Spune-mi, ce simti cu adevarat, sopteste-mi la ureche sau cu voce tare, ce daca te aude toata lumea? Esti pierdut si regasit de infinite ori, in acelasi pattern social, cu oameni diferiti. Din cand in cand, mai tresare cate o nimfa, o muza, o zana care sa iti aduca mangaierea divina, insa tu nu. Tu ii musti obrazul si o alungi. O halucinatie teribila? O plasmuire egoista? Un fetis inedit?
Habar nu ai de nimic. Esti gol de speranta si plin de sentimente, te invalmasesc si te ineaca pana la disperare, incat ramai mut si insensibil. Blocat in realitate, drogat cu vise crepusculare care te mai tin de mana cand tremuri de panica singur, trist, in patul rece. Esti in regula? Asa spui, asa pari, insa intuitiile noastre se razboiesc permanent. Lasa-ma sa te tin in brate pana iti ies toti demonii din glas si inima. Lasa-ma sa te sufoc cu zambete nostalgice, dar vii, ca sa mori in viata lor si sa reinvii in viata ta.
Simte cum nu vei mai simti. Profita si da-ti frau liber! Da-mi mana ta si gusta din fericirea cleioasa a copacilor verzi, din fluturii magici recreati pe alei. Azi am vazut un fluture greoi, splendid! Aripi tulburate de vant, pictate cu praf inrosit de flori si soare. Isi taraia trupul greu, suav, fara directie, si se uita spre mine. Cand am inceput sa ma gandesc la tine, si-a luat zborul de insecta abatuta si mi-a ridicat privirea spre o lumina orbitor de simpla: ochii tai profunzi. Am orbit si am amortit pe iarba, fara sa imi mai intinzi mana de sprijin.
Nu ma mai simt. Esti in siguranta. Esti iar, la fel de gol.
