Google si-a modificat logoul pentru a celebra 166 de ani de la nasterea lui Peter Carl Fabergé, bijutierul care a creat celebrele oua de Pasti care ii poarta numele. Astfel, literele din logoul Google sunt inlocuite cu oua-bijuterii Fabergé, prima litera „g” si litera „e” finala iesind din aceste podoabe.
In 2004, magnatul rus Victor Vekselberg achizitiona de la celebra familie Forbes 13 oua Fabergé si alte 180 de piese. Desi pretul nu a fost niciodata facut public, casa de licitatii Sotheby’s evalua colectia, cu o luna inainte de vanzare, la 90-120 milioane de dolari, cu Oul Incoronarii in capul listei. Printre obiectele de arta mai figurau primul ou comandat de tari (Oul de Gaina), precum si Lacramioarele, Portocalul, Cucul, Oul Renasterii, Bobocul de Trandafir. Iar Vekselberg, presedintele Tyumen Oil Company (TNK), a treia companie petroliera din Rusia, declara la data achizitiei ca “este o ocazie unica in viata, aceea de a inapoia tarii mele una dintre cele mai venerate piese de tezaur”.
Lui Malcolm Forbes, fondatorul influentei reviste Forbes Magazine unde sunt clasificate averile celor mai bogati oameni ai lumii, i-au trebuit 30 de ani (intre 1960 si 1990 – anul mortii sale) sa colectioneze ouale rusesti, pe care le-a expus apoi in intreaga lume.
Lui Vekselberg nu i-a luat mai mult de zece ani sa stranga peste 10 miliarde de dolari (avere evaluata, fireste, de Forbes Magazine). Colectia Forbes a fost cumparata imediat dupa ce TNK a fuzionat cu British Petroleum, tranzactie care a adus actionarilor rusi 6,75 miliarde de dolari.
Cui i-a ouat mintea?
Mai importanta insa decat detaliile despre cea mai spectaculoasa achizitie de arta Fabergé din toate timpurile este istoria oualor in sine.
Bijutierul de origine franceza Gustav Fabergé a fondat compania care i-a purtat numele in 1842, dar celebritatea avea sa apara doar 40 de ani mai tarziu, atunci cand Peter Carl, fiul lui Gustav, a vandut primul ou familiei imperiale ruse. In 1884, in timpul celei mai importante sarbatori a lumii ortodoxe – Pastele – tarul Alexandru al III lea i-a daruit tarinei Maria Fedorovna Oul de Gaina, care i-a placut atat de mult incat i-a comandat lui Fabergé inca unul si inca unul, an de an.
Iar maestri bijutieri au avut grija ca de fiecare data obiectele de arta sa ascunda inauntrul lor cate o surpriza, o mica piesa cu semnificatie aparte, tinuta in secret pana in ultima clipa.
La acea vreme au fost realizate Oul Invierii (1887 – singurul care are ca tematica explicita Pastele), Palatele Danemarcei (1890 – tarina era o printesa daneza), Oul Renasterii (1894).
Culmile gloriei
Istoria oualor de aur incepe la Alexandru si Maria, dar adevarata consacrare a artei lui Fabergé avea sa fie atinsa in timpul lui Nicolae, fiul lor.
Din 1894, anul urcarii pe tron a lui Nicolae al II lea, ouale devin din ce in ce mai sofisticate. Bijutierii din atelierele Fabergé lucreaza chiar mai mult de un an pentru realizarea unui singur ou. Ei amesteca aurul cu nichelul, paladiul si argintul, cu alama, diamantele, rubinele si safirele, cu cristalul si pietrele ornamentale – jadul, agatele, calcedoniile, cuartul.
Imbina tehnica “guilloche” (tratarea suprafetei pentru a crea striatii si usoare schimbari de nuante) si straturile suprapuse de smalt cu stilurile Rococo si chiar Art Nouveau. Dupa Bobocul de Trandafir (1895), vine rAndul Pelicanului (1898), al celebrului Ou al Incoronarii (1897 – la care bijutierii au lucrat 15 luni), urmat de Lacramioarele (1898), Cucul (1900), Oul lui Petru cel Mare (1903), A Cincisprezecea Aniversare (1911), Portocalul (1911), Oul Tareviciului (1912), pana la Oul Ordinului Sfantul Gheorghe (1916).
Iar in vremea domniei lui Nicolae al II lea bijutierii angajati in numar din ce in ce mai mare de Peter Carl Fabergé nu mai primesc comenzi doar pentru oul destinat tarinei, ci si pentru imparateasa – mama. Maria Fedorovna a continuat sa-si primeasca an de an cadoul, ca si pe timpul vietii lui Alexandru al III lea.
Ouale au omagiat aniversarile dinastiei Romanov, dar si calea ferata trans-siberiana, bravura soldatilor rusi, palatele si iahtul tarilor, Catedrala Uspenski (din Finlanda, pe atunci provincie rusa).
Pierdute in noaptea istoriei
Din pacate insa, goana dupa frumos n-a durat decat 30 de ani, pana in 1917, cand arta lui Fabergé este condamnata de bolsevicii lui Lenin laolalta cu familia ultimului tar. Ouale sunt vandute de sovietici unul cate unul, de parca nu un Romanov pur sange, Petru I, facuse Rusia Mare.
Asadar in atelierele lui Fabergé, bijutierul curtii imperiale ruse, au apucat sa straluceasca in lumina doar 52 de piese din seria oualor imparatesti. Fabergé nu a realizat insa doar oua imperiale: 7 dintre neasemuitele bijuterii au fost comandate de proprietarul unei mine de aur siberiene, Alexandr Ferdinandovici Kelch, iar 8 de catre altii, precum baronii de Rothschild.
Cea mai bine vanduta bijuterie Fabergé pana in 2004 a fost Oul de Iarna, o piesa cu 3.000 de rubine, datand din 1913 care a ajuns la aproape 10 milioane de dolari. Dar, dupa iesirea de pe piata a “pachetului” achizitionat de Vekselberg, preturile n-au loc decat in sus, spre 20-30 de milioane, cam la cat se liciteaza tablourile lui Van Gogh. Evaluarile merg de la 24 de la milioane dolari – Oul Incoronarii, la 12-18 milioane pentru Lacramioare si 10-15 pentru Portocal, toate in proprietatea lui Vekselberg, toate la niveluri peste vechiul record.
Victor Vekselberg detine 9 oua imperiale, doua realizate pentru Kelch si doua pentru altii, toate provenind din colectia Forbes – in total 13.
Alte 33 de oua imperiale sunt fixate si ele bine, in cele mai selecte colectii din lume: 10 la Palatul Kremlin, 5 in Muzeul de Arte Frumoase din Virginia, 3 in colectia reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, 3 in Muzeul de Arta din Nashville – SUA, 3 intr-o colectie privata din Statele Unite, doua in proprietatea Fundatiei Sandoz (Elvetia), doua la Muzeul Hillwood (Washington), doua la Walters Art Museum din Baltimore, unul in colectia printului de Monaco, unul in Muzeul de Arta din Cleveland si unul in proprietatea statul Qatar.
Din nefericire opt oua imperiale nu sunt de gasit: Oul de Gaina cu pandantiv de safir (1886), Heruvimul cu Car (1888), Nécessaire (1889), Portretele lui Alexandru al III lea (1896), Mov (1897), Oul din nefrit (1902), Oul regal danez (1903), precum si acela care-l comemoreaza pe Alexandru al III lea (1909).
Sursă: FINANŢIŞTII
http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/reinvierea-oualor-faberge
