Sa tragem linie. 2007. Cade piata imobiliara americana. Cateva banci mari (care au finantat produsele subprime) stau sa cada. Unele sunt lasate (Lehman Bross), altele nu. Apare criza bancara (cateva sute de mici banci americane cad) care se transmite in Europa. Europa e un bolnav cronic cu imunitatea scazuta pentru care orice raceala poate fi fatala. Bancile europene intra in fibrilatie. Statele le ajuta sa respire artificial. Degeaba. Bancile par sa-si revina doar pe seama “sangelui” Guvernelor. Falimentul e ca un lac adanc in care bancile ajutate de State se pot scufunda. In lac se vede invers.
Bula se muta din imobiliare in datorii ale Statelor. Dar Statele sunt fictiuni, iar fictiunile nu au bani. Bani au doar cetatenii si companiile. Sa dea ei, prin urmare, banii necesari salvarii tarilor care au salvat bancile care si-au salvat bonusurile si mizeriile sub pres. Cum dau cetatenii bani? Prin taieri de salarii si prin taxe ori impozite suplimentare. A-us-te-ri-ta-te.
Grecia e prima victima notabila. Sunt scoase la incalzire Spania, Italia, Portugalia. Tribunele sunt in delir. Miscarile de dreapta care reclama masuri de stanga cad in sondaje. Castiga partidele de stanga care vor masuri de dreapta. Se joaca trilioane si trilioane de dolari. Politicienii habar nu au de economie, economistii nu vor sa faca politica. Bula speculativa numita datorii ale Statelor aduce cuiva bani. Multi bani. Greciei i se da un Trabant si i se cere sa dea la scadenta un Mercedes.
Nu mai avem economisti cum era Keynes. Nu avem nici politicieni cum era Kohl sau Thatcher. Am avut un Trichet care nu prea voia reglementarea sectorului bancar. Sau un Sarkozy care se credea lider regional. Plus un Merkel inflexibil, bucuria speculatorilor.
Pana la urma, ce s-a schimbat in bine? S-au redus produsele derivative, frumos ambalate dar care ticaie? Nu prea.
S-a schimbat cumva modelul de crestere? Sa fim seriosi. Poate modelul de crestere negativa, in cel mai bun caz.
Stiu ca ma repet, dar rolul bancilor centrale, de cand au aparut ele pe lume, asta a fost: sa finanteze Statele. Intre a lasa un sistem ciudat sa se ocupe de aceasta finantare si a prelua (chiar daca trebuie sa imi modific Statutul pentru asta) in propriile maini aceasta chestiune, prefer varianta b mic de mana. 🙂
Ca sa rezum, singurii oameni cu scaun la cap in acest moment sunt bancherii centrali. Politicienii par debili, pietele financiare vor continua sa intretina starea de ceatza si confuzie penbtru ca din asta isi fac banii, iar bancile comerciale sunt vai mama lor. Ar trebui ca bancile centrale sa iasa din imobilismul si discretia de gentlemani si sa purceada la lupta. Pana cand scaunul de la cap nu va ramane un simplu scaun. Medical punand problema.
PS Uitati-va la declaratiile lui Trichet de-a lungul crizei. In decembrie 2008 se felicita ca a adus prosperitate utilizatorilor de euro. Un an mai tarziu spunea ca nu activele toxice ale bancilor sunt problema si ca a judeca coportamentul de uliu al bancilor e o abordare simplista. Mi-e greu sa cred ca un om o institutie cum e ECB nu a realizat pericolul care vine din lasarea lui Pustiulica nesupravegheat. In 2010, intrebat daca separarea activitatii bancilor europene dupa un model Glass Steagal ar fi ok, Trichet spune ca o asemenea separare ar ridica probleme complexe si ca o asemenea discutie e utila doar ca element de dezbatere.
Isteria cu care agentiile de stiri straine (si locale, uneori) trateaza problema te face sa nu mai gandesti limpede. Nu moneda euro e problema, ci constructia aflata la baza UEM. Asa cum zicea aici si Ionut Popescu,”Cand ni se pune in fata o oglinda care ne arata un chip neplacut, e de vina oglinda ! De ce oare tarile din jumatatea nordica a Europei nu au avut probleme cu euro si au numai cele din sud, despre care stie ca obisnuiesc sa ascunda murdaria sub pres? Daca ne doare ceva si mai tratam cu cate o aspirina sau un leac babesc, e ok…Daca facem o tomografie si vedem ca treaba e naspa, e de vina tomografia…Era mai bine sa nu stim ! Cam la fel e si cu euro.
