Pe 27 decembrie 1925, într-o cameră de hotel din Leningrad (actual Sankt Petersburg), a fost găsit spânzurat marele poet rus Serghei Esenin. Moartea sa, la 30 de ani, a fost clasată drept sinucidere. Doi ani mai târziu, în 1927, fosta lui soţie, Isadora Duncan (cu care se căsătorise în 1922), avea să-şi piardă viaţa la Nisa, într-unul dintre cele mai ciudate accidente posibile: strangulată de propria eşarfă, agăţată, în viteză, de roata maşinii decapotabile pe care o conducea.
Isadora Duncan a fost o celebră dansatoare de origine americană, care a pus bazele unui nou stil de dans în Europa, preluat mai târziu de mari maeştriai baletului, precum Mihail Fokin, Ted Shawn și de dansatoarea Ruth Saint Denis.
Deşi căsătoria dintre Serghei Esenin şi Isadora Duncan a fost un eşec, destinele lor s-au completat artistic, fiecare în limbajul specific de comunicare.
Acest filmuleţ extraordinar, găsit pe Youtube, este memorabil prin două lucruri: vocea lui Serghei Esenin, care recită, şi imaginea Isadorei Duncan, care dansează. Poezia interpretată de Esenin se numeşte, în traducere aproximativă, „Părăsit-am casa părintească”. Muzica de fundal şi editarea video îi aparţin lui Alexandr Say
Părăsit-am casa părintească
Părăsit-am casa părintească
Şi Rusia cu albastru-i blând.
Salcia bea stele, să-ncălzească
Întristarea mamei mele vrând.
Luna-n ape, sfărâmând lucirea,
Broasca ei de aur şi-a întins.
Florile-i de măr, încărunţirea,
Lin în iarba tatei şi-a prelins.
De mă voi întoarce – cine ştie?
Mult să cânt, să freamăt, sunt dator.
Străjuie albastra mea Rusie
Plopul vechi stând drept într-un picior.
Nu ştiu însă dacă-i pare bine
Că-l sărută ploile-n galop,
Căci, cum stă şi freamătă, cu mine
Seamănă la cap bătrânul plop.
(1918)
