Se numeşte o amuţire trecătoare sau definitivă, deşi vocea omului şi gândirea perzistă.E mai mult o între centrul cerebral al vorbirii şi memoria cuvintelor.Bolnavul pronunţă sunete sau vorbe neîntelese. Există multe feluri de afasii: unul înţelege ce-i spui, recunoaşte obiectele şi persoanele dar nu poate să le spuie numele.Altul nu poate scri numele ( agrafie ). Altul înţelege tot, ştie să scrie, dar nu înţelege, parcă n-ar vedea ceea ce e scris sau tipărit ( cecitate verbală ).
Toate sunt manifestări ale unei alterări în anume centri ai creerului mare.
