Sindromul Tourette este o afecţiune neurologică care îl face pe cel bolnav să scoată sunete sau să facă mişcări neobişnuite, fără nici un fel de control..
Boala apare mai des la băieţi şi de obicei dispare pe masură ce copilul creşte. Însă, se pare că cea mai gravă parte a sindromului este faptul că apare în copilarie, o perioadă în care individul este vulnerabil şi poate deveni uşor ţinta ironiilor şi a glumelor proaste.
Simptomele variază, de la uşoare la grave, însă cel mai cunoscut este ticul facial. Iată care sunt aceste ticuri specifice sindromului Tourette pe care copilul tău le poate dezvolta: clipeşte, smuceşte din cap, atinge alte persoane, ridică din umeri, mişcă ochii, face gesturi obscene, îndoaie degetele, scoate limba, îşi atinge nasul, miroase obiecte, sughite, strigă, îşi drege vocea, imită lătratul unui câine, foloseşte intonaţii diferite, repetă cuvintele altora.
Nu se cunosc cauzele exacte ale sindromului Tourette şi nu există nici o modalitate de a preveni apariţia lui.
Există mai multe teorii legate de cauzele bolii. Unii specialişti spun că aceasta este moştenită, alţii dau vina pe legăturile chimice anormale de la nivelul creierului, iar alţii pe infecţii.
Simptomele apar în copilarie, de obicei între şapte şi zece ani. Nu există analize specifice pentru sindromul Tourette, însă medicii se pot baza pe istoricul simptomelor în punerea unui diagnostic.
Iată care ar putea fi câteva semnale îngrijorătoare pe care le observi la copilul tău şi care ar putea însemna dezvoltarea unui astfel de sindrom:
- ticuri motorii şi verbale;
- apariţia de mai multe ori pe zi a acestor ticuri, timp de mai mult de un an;
- apariţia ticurilor pentru prima dată înainte de 18 ani;
- simptomele nu sunt provocate de medicamente, alte substanţe sau alte afecţiuni medicale.
Deţi nu există nici un tratament pentru sindromul Tourette, sunt soluţii pentru a controla ticurile şi a face mai uşoare complicaţiile de ordin psihologic. Se pot administra medicamente pentru controlarea acestor simptome sau se poate apela cu încredere la psohoterapie. În cazurile destul de grave la nivelul creierului se implantează un neurostimulator care transmite impulsuri acelor părţi ale creierului ce controlează mişcările.
Trebuie să ştii că persoanele cu sindromul Tourette au o viaţă normală, activă şi sănătoasă, singurul aspect mai urât al acestei afecţiuni fiind relaţiile sociale şi imaginea de sine ce pot fi grav afectate.
Dacă ai descoperit că ai un copil cu acest sindrom, oferă-i dragoste şi diplomaţie pentru a-l ajuta să ducă o viaţă psihologică sănătoasă. Copilul trebuie să aibă un hobby, să fie implicat în activităţi care să-i distragă atenţia şi să-l ţină ocupat.
