Un scandal familial a zguduit lumea bună bucureşteană la începutul secolului XIX. Caimacamul Grigore Ghica, viitor domn al Ţării Româneşti după revoluţia lui Tudor Vladimirescu, dorea să divorţeze, după 18 ani de căsătorie şi 6 copii, de nevasta sa, domniţa Maria Hangerli. Cearta dintre cei doi începuse prin învinuirea adusă de boier nevestei sale de necredinţă, ba chiar de adulter. Toate prezumţiile erau însă împotriva lui. Gurile rele vorbeau că bărbatul de 57 de ani s-a îndrăgostit nebuneşte de o fetişcană de 14 ani, Eufrosina Săvescu, dintr-un neam fără ranguri, dar de o frumuseţe fără asemănare în Bucureşti.
Divorţul pe vremea aceea nu putea fi pronunţat decât de capul bisericii, mitropolitul. Fără dubii, acesta o declară nevinovată pe Maria şi nu fu de acord cu despărţirea care, potrivit cronicarului “i se părea nu numai împotriva canoanelor, dar şi împotriva moralei – un om de aproape 60 de ani şi o copilă de 14”. Şi totuşi căsătoria se desfăcu în fapt: domniţa îşi lua copiii şi plecă la Braşov.
Ajuns domn, la mai puţin un an de la eveniment, Grigore Ghica îşi duse mai departe planul: merse la Constantinopol şi mituind un nou patriarh în mare lipsă de bani obţinu mult râvnitul divorţ. Nunta însă se amână, noul domn neîndrăznind totuşi să înfrunte părerea lumii, indignată de izgonirea nevestei şi de marea diferenţă de vârstă dintre cei doi amorezi. Drept urmare, Ghica îşi ţinu iubita ascunsă, până făcu 17 ani, apoi o luă pe lângă el, ca ibovnică, şi-i făcu două fete, Maria şi Alexandrina, făgăduindu-i că o va lua de soţie îndată ce va înfrânge împotrivirea familiei. Căsătoria avu loc abia în 1832, după pierderea tronului şi, spune cronicarul “a urmat pentru Eufrosina o viaţă desigur foarte plăcută, adică un soţ bătrân, dar iubitor, o avere din cele mai mari din ţară şi un nume din cele mai simandicoase”.
Fericirea conjugală dură numai câţiva ani. Deşi în putere, domnitorul Ghica muri la vârsta de 70 de ani, în 1834, nereuşind, datorită legilor de atunci să-şi legitimeze cele două fete din căsătoria cu Eufrosina şi va fi îngropat în ctitoria sa de lângă palatul Tei din Colentina. Numai norocul şi înfăţişarea plăcută a copilelor făcură ca ele să nu se zbată în sărăcie, amândouă reuşind să lege căsătorii bune. Mama lor nu se mai căsători niciodată, murind la vârsta de 74 de ani. Toate trei nu se odihnesc alături de soţul şi tatăl lor ci în cimitirul Bellu din Bucureşti.
