INTERVIU cu Marius Conu

 
1. Care este primul lucru care îți vine în minte când te gândești la Bucureștii Vechi și Noi?
Continuitate…
2. Cum definești timpul orașului?
Sumă timpurilor de vieţuire a locuitorilor lui.
3. Cu ce culoare asociezi Bucureștiul?
Gri cu nuanţe de verde.
4. Ce ai schimba , dacă ai putea, în domeniul în care îți desfășori activitate?
Coeziunea comunităţii artistice şi comunicarea acesteia cu ceilalţi participanţi la exerciţiul social.

5. Cu ce anume crezi că poți schimba viața celorlalți?
Doar cu ceea ce sunt şi cu onestitatea sentimentelor exprimate faţă de ceilalţi.
6. De ce suntem înclinați să judecăm o persoană în funcție de grupul social din care face parte?
Este o modalitatea de distincţie în primă fază apoi este vorba doar de modul nostru egoist de autoreprezentare şi spaima de ceea ce este diferit. Este o limită aceasta.
7. Ce înțelegeți prin segregare socială și cum o diferențiați de separare?
Segregarea este un refuz violent şi intenţionat , separarea este o decizie personală şi firească, o opţiune.
8. Gândirea și creația sunt opțiuni private său publice într-o lume dominată de dictatură cotidianului?
Orice opţiune privată se tansforma mai devreme său mai târziu în opţiune publică este o evoluţie firească.
9. Cât de mult considerați că se implică autoritățile locale în dezvoltarea mediului cultural din București?
Implicarea autorităţilor publice în fenomenul cultural creează mai mult un deserviciu pentru că nu este determinată decât de o agendă bine definită politic şi de o sumă de interese de reprezentare a autorităţilor…lucru care nu urmăreşte calitatea actului cultural cât modalitatea în care acesta poate fi folosit în atingerea unor scopuri exterioare actului cultural în şine.Altfel spus autorităţile oferă mai degrabă pâine şi circ în cea mai curată tradiţie română , decât să acorde în mod real sprijin unui exerciţiu artistic onest şi creativ.
10. Prin ce modalitate ați apropia cât mai mulți oameni de artă/cultură?
Prin creearea unei platforme de comunicare comune cu societatea şi cu reprezentanţii administraţiei echitabile şi de pe poziţii egalitare.
11. Ce considerați că este pertinent în peisajul cultural actual?
Oamenii de cultură în sine…artiştii, aceşti nebuni inocenţi şi răutăcioşi în acelaşi timp care în ciuda oricărei opoziţii, oricărei limite, oricărei agresiuni continua să viseze.

12. Cum descrieți mediul cultural din care faceți parte?
Un ghiveci…Şi ca să nu fiu considerat răutăcios revin…în barocul acesta consumerist nu există coeziune…cât mai degrabă o fracturare şi o efemeritate a actului artistic care nu face altceva decât să ajungă la performanţa de a refuza comunicarea cu lumea, chiar cu cei cărora ar trebui să se adreseze, receptorii. Ne îndreptam spre o lume a lipsei de coerenţă comunicaţională, un Babel al vociferărilor individuale, incoerente şi inumane prin insensibilitate şi lipsă de compasiune.