În weekend, la Bucharest Marathon, merita să te uiți și în afara traseului. Pe margine erau oameni care veniseră să susțină pe cineva, oameni care se opriseră să vadă ce se întâmplă și oameni care aplaudau fără să cunoască vreun alergător. Împreună, au făcut ca o competiție sportivă să se simtă ca o întâlnire a orașului.
Mi-au rămas în minte susținătorii. Erau mulți, iar bucuria lor făcea parte din cursă. Pentru un alergător, câteva secunde de încurajare pot părea un lucru mic, privite de pe trotuar. După kilometri de efort, însă, contează să auzi că cineva te susține. Să ridici privirea și să vezi oameni care se bucură că treci pe acolo.
La un maraton, fiecare vine cu un motiv al lui. Unii au un timp de îmbunătățit. Alții vor să termine distanța pentru care s-au pregătit. Pentru alții, simplul fapt că au ajuns la start înseamnă deja mult. Din afară, nu ai cum să cunoști toate aceste povești. Poți, totuși, să le faci puțin loc. Cu răbdare, cu aplauze, cu o încurajare.
Asta mi s-a părut frumos în weekend: disponibilitatea oamenilor de a se bucura pentru ceilalți. Susținerea nu se oprea la persoana pentru care veniseră. Și următorul alergător merita aplauze. Și cel de după el. Pentru câteva ore, efortul unor necunoscuți a devenit ceva ce îi interesa și pe cei de pe margine.
Copiii și oamenii în vârstă își aveau și ei locul în această bucurie. Un eveniment ca acesta se vede diferit de la fiecare vârstă, dar îi aduce pe oameni aproape. Pentru un copil, poate fi prima întâlnire cu o competiție și cu emoția ei. Pentru cineva mai în vârstă, poate fi o ocazie să iasă, să urmărească, să încurajeze. Nu trebuie să alergi ca să simți că participi.
Iar pentru părinți, astfel de zile sunt și un prilej de a le arăta copiilor ce înseamnă să susții pe cineva. Să te bucuri de reușita lui, chiar dacă nu îl cunoști. Să înțelegi că în spatele unei curse sunt pregătire, oboseală, emoții și multă muncă. Sportul devine mai ușor de înțeles când îl vezi de aproape.
Sigur că Bucureștiul din weekend a avut și nemulțumirile lui. Au fost șoferi deranjați de străzile închise, de ocoluri și de timpul pierdut. Au fost și înjurături. Nici asta nu trebuie scoasă din poveste.
Dar merită să privim și spre oamenii pentru care aceleași străzi au însemnat, în acea zi, o bucurie. Spre cei care s-au pregătit pentru cursă și spre cei care au venit să îi susțină. Un oraș mare trebuie să găsească loc și pentru astfel de întâlniri. Cu informare bună, cu organizare și cu puțină răbdare din partea tuturor.
Pe marginea maratonului, Bucureștiul a avut ceva foarte firesc și foarte plăcut: oameni atenți la alți oameni. Într-un oraș în care ne grăbim adesea unii pe lângă ceilalți, au fost câteva ore în care mulți s-au oprit. Au urmărit, au aplaudat, s-au bucurat. Iar asta a contat pentru atmosfera întregului weekend.
Dincolo de rezultate, aceasta este imaginea pe care aș păstra-o: alergători care își duc cursa mai departe și oameni care le sunt aproape de pe margine. Copii, adulți, vârstnici. Fiecare cu locul și cu bucuria lui.
Mulțumim echipei RunInBucharest pentru munca din spatele acestui weekend și pentru ocazia de a ne aduna în jurul sportului. Am plecat cu bucuria de a fi văzut un București cu mulți susținători. Un București care știe să aplaude.
Sursa foto: https://www.facebook.com/BucharestMarathon
