Țară de nebuni! Eram de dimineață la MegaImage, după apă minerală. La casă, mă pregăteam să plătesc. Eram doi clienți, mari și lați. În spatele meu, o demnă reprezentantă a tinerilor frumoși și liberi, care trepida de nerăbdare, n-am înțeles de ce. Eu doar ce așteptam restul, și gata. Chestie de cinci secunde. Fătuca nu-și luase coș, avea tot ce cumpăra în brațe. Și-mi scapă pe picior o sticlă de un litru. De fapt, peste degete, fiind în sandale. Dacă nu-i ziceam ceva de la obraz, se făcea că plouă. A îngăimat ceva, pe post de scuze. Scuze de care nu aveam nevoie, pentru că de-abia am ajuns acasă, de durere, și acum stau cu gheață pe degete și privesc cum se învinețește degetul și unghia. Sper să nu am parte de deliciile sistemului public de sănătate, că de ăl privat n-am bani.
Așa că zac acasă, înjur de durere și asist la spectacolul grețos-absurd al știrilor. Un bou, pe Antena 3, plânge că parlamentarii n-au muncit decât 39 de zile în plen, și că n-au aprobat decât vreo 700 de legi. Voi sunteți zdraveni? La ce-i folosește României mormanul ăsta de legi? Cine dracu le citește, ca să nu mai întreb de aplicare?
Parlamentul nu este fabrică de legi. La o medie anuală de 1000 de legi, avem 25.000 de legi date după 1989. Bașca tot felul de Ordonanțe de Guvern și de Ordonanțe de Urgență-alt potop- transformate în legi. Blestemul României este supra-reglementarea și supra-legiferarea. În loc să raționalizăm legislația, să o simplificăm, să putem face cunoscut cadrul legislativ majorității cetățenilor, noi ne plângem că fabrica de legi produce prea puțin, pentru că sunt leneși și chiulangii parlamentarii.
Păcat că nu-mi place să beau. Acum m-aș fi făcut muci, și treceam în altă lume. Deși, ghinionist cum sunt, ar putea fi populată cu alte coșmaruri…
