Conserva e în pungă. Punga e în caserolă. Caserola e în pungă. Punga e în geantă. O pun pe umăr și îi fac semn lui E., luăm o pauză.
Scot punga din geantă, caserola din pungă, punga din caserolă și conserva din pungă. E. scoate din rucsac pâine, furculiță, brânză și ardeiul gras. Deschid conserva și bag furculița în pește. Luăm prânzul, ca-n fiecare zi, sub curul de piatră al calului lui Carol I. E locul nostru. Un tip se oprește și ne întreabă într-o engleză stricată dacă poate să ne facă poză. Prietenul lui, vizibil jenat, îi trage o smetie peste cap și își cere scuze.
– Mâncăm și plec acasă.
Mă ustură ochii de parcă i-am frecat cu ardei iute. Nu s-o scrie licența singură, dar nici eu nu mai vreau s-o scriu. După ce se cacă un porumbel pe felia mea de pâine, mă ridic și plec. Mașini claxonează, mașini staționează. Unu’ are toate personajele din The Simpsons pe bord. În lego. Mă opresc, mă aplec, mă holbez. Îi număr, încerc să-mi aduc aminte, să văd cine lipsește.
În timp ce autobuzul stă pe loc, mă gândesc la ce-am făcut aseară. Mi-am dat tocurile jos și pe urmă totu’ e nițel în ceață. 40 de minute și trei amintiri mai târziu, cobor. În fața blocului, doi se ceartă pe locul de parcare. Primul a parcat pe locul celuilalt și ăsta din urmă l-a blocat. Să se răzbune. Țipă unu’ la altu’. Amenință fiecare că sună la poliție. Un vecin scoate capul pe geam și se oferă el să sune. Eu nu pot să intru în bloc. Unul dintre ei blochează ușa și răgnește.
Alte 30 de minute mai târziu, închid ușa garsonierei. Arunc sandalele din picioare, beau o gură de apă din sticla de cinci litri, dau jos pantalonii și deschid mail-ul. Un mail nou. De acum o oră. ”Te-am văzut azi la bcu, sala de istorie/sociologie ”. You did what?
Vineri, după bal.
