Mărturisesc că merg frecvent cu Metroul bucureștean, pe care-l iubesc. Atât de mult încât, dacă – pe modelul din “Filantropica” lui Nae Caranfil – ar exista un Poet al Metroului, acela aș fi eu.
Tocmai de aceea, mi-e ciudă și mă roade că, la 2 ani de la inaugurarea liniei M5 a metroului nostru cel de toate zilele, există o omisiune flagrantă, care face ca această reușită, altfel foarte importantă pentru transportul Capitalei, să nu fie completă.
Am apreciat, odată cu debutul liniei M5, decorațiunile artistice care “îmbracă” panourile câtorva stații din componența ei – Eroilor, Academia Militară, Favorit, Parc Drumul Taberei.
Dar nu-mi explic nici până azi cum Metrorex a omis să ilustreze, măcar cu niște stickere relativ ușor de produs, tocmai operele lui Constantin Brâncuși, cel căruia îi este o dedicată o stație de pe linia Râul Doamnei – Eroilor.
Nu-mi explic nici până azi cum Metrorex a omis să ilustreze, măcar cu niște stickere relativ ușor de produs, tocmai operele lui Constantin Brâncuși, în stația omonimă
Ar fi deci minunat dacă, de un 19 februarie – bunăoară măcar în 2026 (când se vor împlini 150 de ani de la nașterea marelui nostru artist) – Metrorex ar “reveni” asupra stației sale și i-ar aduce gigantului din Hobița omagiul complet.
Lansez, pe această cale, o invitație publică Departamentului de Marketing și conducerii Metrorex, de a reprezenta grafic operele lui Brâncuși pe panourile stației omonime.
Căci Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului, Măiastra, Cumințenia Pământului, Domnișoara Pogany sau Sărutul, minuni ale geniului oltean, merită admirate, zilnic, de zeci de mii de călători.
