Pentru noi, Bucurestiul este un oras emblematic, fiind ales ca resedinta domneasca de catre Radu cel Frumos din anul 1465 si atestat documentar la data de 20 septembrie 1459. Dupa aproximativ 400 de ani, micul targ a fost inlocuit de o asezare frumoasa, cu constructii impunatoare pentru acea vreme, inspirate din arhitectura franceza, motiv pentru care a primit si numele de „micul Paris”.
Pe langa faptul ca spatiul geografic a inceput sa se populeze din ce in ce mai mult cu negustori si mici meseriasi, Bucurestiul este orasul in care s-a infiintat prima institutie de invatamant superior, Academia Sfantul Sava, in 1694. Fiind capitala Tarii Romanesti din anul 1698, din timpul domniei lui Gheorghe Ghica, orasul Bucuresti devine capitala Romaniei in anul 1862.
Primul lacas de cult din Bucuresti este Biserica Domneasca de la Curtea Veche, ridicat pe timpul domnitorului Mircea Ciobanul. Aceasta cladire se pastreaza si astazi, dar din pacate intretinerea ei si conservarea istoriei nu reprezinta o prioritate a edililor bucuresteni, ca multe alte centre de cultura lasate in paragina sau cosmetizate partial. Un alt edificiu de mare valoare istorica si arhitecturala este Palatul Mogosoaiei, ridicat in 1702 de catre Constantin Brancoveanu pe pamantul vaduvei Mogos. In prezent, cladirea este transformata in Muzeu de arta feudala brancoveneasca. In aceeasi perioada istorica, mai exact in 1704, se construieste de catre spatarul Mihai Cantacuzino, cel mai vechi spital din Tara Romaneasca ce poarta si astazi numele de Spitalul Coltea. Acest edificiu a cunoscut prefaceri importante in anul 1888 cand a fost refacut din temelii pentru ca a fost avariat de un incendiu si de un cutremur.
Orasul cunoaste o deosebita inflorire dupa anul 1760, cand mestesugari de toate felurile isi stabilesc locuintele in aceasta zona si se ridica numeroase mici ateliere de prelucrare a pieilor, croitorie, micii pantofari isi gasesc usor clienti pentru papuci de calitate superioara sau cavafi, cei care executau incaltaminte de calitate mediocra sau inferioara pentru oamenii de rand si multe altele. Comertul si mestesugaritul au sporit considerabil populatia Bucurestiului, iar micii comercianti isi stabileau mereu drumul dinspre Mare spre munte, (in Brasov si Sibiu) prin orasul din ce in ce mai infloritor.
Inceputul sec. al XIX este marcat de alte evenimente ramase ca repere istorice cu mare insemnatate. Unul dintre acestea ar fi constructia cladirii Hanul lui Manuc, in anul 1808, unde se semneaza Tratatul de la Bucuresti in 1812, intre Rusia si Turcia. Aceasta cladire se poate si astazi vedea, pastrata fiind cu arhitectura acelor vremuri. In ultima zi a anului 1852 are loc primul spectacol in incinta Teatrului National, cladire impozanta a acelor vremuri, care si astazi ne uimeste cu stilul sau architectural. In 1859, dupa Unirea Principatelor Romane, se stabileste Capitala tarii la Bucuresti, loc in care Alexandru Ioan Cuza isi stabileste resedinta, ce ulterior, dupa Marea Unire din 1918 va ramane neschimbata. Orasul va cunoaste o dezvoltare rapida, generata de pavarea strazilor cu piatra cubica, se inaugureaza in casa Capsa restaurant si cofetarie, ca mai apoi, in aceeasi incinta, una dintre primele cafenele din Europa in 1881.
In privinta transportului, un an important al Bucurestiului de altadata este 1869 cand se inaugureaza prima gara, Gara Filaret, ce face legatura dintre localitatile Bucuresti si Giurgiu prin linia ferata si un tren de persoane cu doua vagoane ce se deplasau trase de o locomotiva cu aburi. Trei ani mai tarziu se inaugureaza tramcarul, primul vehicol pe roti tras de cai, destinat deplasarii prin Bucuresti, fiind utilizat indeosebi de boieri si negustori cu dare de mana. In acelasi an se inaugureaza linia ferata Bucuresti-Ploiesti prin primul tren de persoane in directia drumului Targovistii, care porneste de la Gara de Nord; locatie pastrata pana in zilele noastre neschimbata.
Oaspetii care calatoreau prin tara sau in Bucuresti la rude si prieteni au avut posibilitatea sa se cazeze la primul hotel modern din Romania, care s-a construit in anul 1873 si a purtat numele „Grand Hotel du Boulevard”, actualul hotel „Bulevard” care, fireste a suferit modificari si modernizari majore in perioada comunista si dupa ’89. Abia in 1882 se introduce curentul electric si in Bucuresti, stiut fiind ca primul oras iluminat electric din Romania a fost Timisoara. Pana la acea data, orasul Bucuresti a detinut un record, acela de a fi primul oras din lume iluminat cu petrol lampant inca din anul 1857.
Importanta care s-a dat scolii si invatamantului in general in acest oras l-a definit ca fiind unul dintre cele mai mari centre de cultura si spiritualitate romaneasca din sec. XVII. Nu trebuie sa uitam ca in anul 1889, pe 5 martie, in sala Ateneului Roman, a avut loc primul concert al Orchestrei filarmonice din Bucuresti. Numele unor mari muzicieni romani si straini, dintre care: Enescu, Erich Kleiber, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Pablo Casals, Yehudi Menuhin au facut cinstea de a concerta in salile sale. Muzeele infiintate in diverse locatii impozante, aparitia primului cotidian bucurestean „Universul”, deschiderea Gradinii botanice, a Muzeului Antipa, a sediului Bancii Nationale, a Palatului de Justitie impreuna cu Ministerul Agriculturii si al Domeniilor atesta preocuparea din ce in ce mai asidua pentru alinierea Bucurestiului alaturi de mari capitale europene.
Strada cea mai veche din Bucuresti este Calea Victoriei, care la inceput a fost o ulita, Ulita Mare spre Sarindar. Dupa Victoria armatei romane din 1878, a fost locul pe unde au trecut ostasii marsaluind spre Brasov; acea Ulita Mare s-a unit cu drumul spre Brasov, pe care treceau carele cu marfa ale negustorilor. De aici ii vine si numele pe care cu mandrie il poarta si astazi: „Calea Victoriei”. Aceasta este un loc emblematic al orasului, alaturi de alte cladiri cu rezonanta istorica din Bucuresti.
Aceste asezaminte vechi reprezinta valori nationale, obiecte si imobile de patrimoniu care „vorbesc” generatiilor prezente despre trecutul cultural romanesc din aceste locuri. Pentru unele cladiri bucurestene timpul a lasat o amprenta puternica, iar seismele istoriei, ale razboaielor si seismul natural din martie 1977 si-au pus amprenta intr-un mod mai putin placut. Poate ca daca ne-am respecta mai mult istoria, ar creste interesul pentru conservarea cladirilor importante, cu o arhitectura speciala pentru acea perioada istorica. Zonele istorice din micul Paris ar putea reveni la viata constituind importante valori culturale atat pentru noi, romanii cei de astazi, cat si pentru strainii care ne calca pragul Capitalei in fiecare an.
Privind spre trecut, stim cine am fost; prezentul ne arata cine suntem; viitorul se cladeste incet, cu incredere si indrazneala fara a uita baza pe care ne sprijinim in evolutia noastra sociala, culturala si economica. Ar fi bine sa avem ce „ascunde sub frunzele anilor” pentru generatiile viitoare; parfumuri ale razelor de soare ale acestori vremi…
Multumim www.nichiduta.ro pentru articol.
sursa-http://www.b365.ro/micul-paris-odinioara-sfaturi-de-la-nichiduta-ro_230098.html
