Despre trecerea la euro, cu bune si cu rele

Am fost azi (luni) la o conferinta pe tema Marii Treceri (la euro). Manifestarea a fost organizata de Comisia Europeana, si ii avea ca principali vorbitori pe premier, pe ministrul Finantelor si pe Guvernatorul BNR. Ca sa nu fie niciun dubiu legat de interesul Guvernului pentru adoptarea euro, Ponta si cu Teodorovici nu au venit. De cacat, cum ar spune prietenul meu fictiv. In fine, simpozionul a avut totusi, loc. Discursurile au fost cam aceleasi ( e bine sa ne fixam ca tinta anul 2019 ca sa ne silim sa facem ceva in directia adoptarii euro, e nevoie de o lege care sa ne oblige, avem nevoie de tinta euro ca ancora nationala samd). Momentan indeplinim, ni se spune si criteriile de convergenta nominala, prin urmare acum ar fi momentul! Daca am adopta euro in 2019, dupa Revelionul urmator ar trebui sa intram in ERM II (Mecanismul Ratelor de Schimb). Numai ca apar niste probleme.

Faptul ca indeplinim criteriile nominale nu e un argument, scuze. Datorie mica avem, deficit bugetar bun avem, inflatie ok avem, curs relativ stabil (chiar daca BNR mai intervine) avem, dar vorba lui Tanase: “Pen`ce?”. Si bunicul din satul maramuresean in care am crescut avea suficienti bani ca sa isi cumpere Mercedes, dar nu si-a luat. Ce sa faca cu Mertzanul pe drumurile prefuite, de tara? Asa si Romania: si-a facut piscina, si-a cumparat costum performant de inot, a  montat deasupra pscinei o trambulina ultimul racnet, dar nu si-a pus intrebarea: stie sa innoate?

Doi. Potrivit INSSE, o familie medie de romani incaseaza lunar 2579 de lei si are cheltuieli de 2537 de lei  Diferenta inseamna 42 de lei. Nici 10 euro. Cum ii explici acelei familii ca va ramane cu o bancnota de 10 euro lunar din care va trebui sa faca fata cheltuielilor neprevazute? Aici, Isarescu avea dreptate. Trecerea la euro e si o chetiune de cultura financiara si de mentalitate.

Trei. Am mai spus-o si cu alte ocazii: constructia Uniunii Monetare e prost facuta. UE nu este, asa cum ar fi trebuit sa fie, un Stat federal. E o adunare de premieri condusi de o adunatura de banci. Pai daca in Romania, Focsaniul are de rambursat o datorie si nu are bani, se gasesc cumva fonduri de la Bucuresti pentru ca judetul sa treaca peste aceasta problema. In UE, transferurile fiscale sunt nefunctionale. Uitati-va la Grecia. Pentru 1% din PIB-ul UE, nu Uniunea dicteaza salvarea, ci o paseaza unor banci care vor bani si bani si iar bani. Grecia in raport cu UE e ca Oana Zavoranu fata de propria mama. S-o ingroape altii, ai mai scuteste-ma cu….

Patru. In Romania, diferentele dintre Bucuresti si restul tarii sunt uriase. In Capitala avem un PIB/capita de 30 k euro. In Moldova, ajungem la 10 k euro (daca nu e si mai mic). Pe cine integram in Eurozona de fapt?

Foarte scurte concluzii:

  • Nu cred ca suntem inca pregatiti in acest moment sa adoptam euro la nivel national, iar o fortare a acestui proces isi are riscurile lui.
  • Reformele trebuie clar facute, dar fara false promisiuni. Apoi, aderarea poate deveni un fenomen spre care sa ne indreptam in mod natural.
  • Uniunile monetare nu sunt o garantie a bunastarii decat pe un termen mediu de 40 de ani, cat dureaza. De multe ori ele reprezinta ambitii politice.

Dar, repet, la o discutie serioasa pe marginea trecerii la euro, trebuie invitat premierul, guvernatorul,  ministrul Finantelor si reprezentanti ai principalelor partide politice. Daca, din toti acestia vine la discutii numai Isarescu, mie unuia mi-e destul de clar