Un cerșetor. Nu cerșetorul din tren.România se dovedește a fi de o consecvență buimacă atunci când vine vorba să-și păstreze populația săracă și, prin efect, neinformată și dependentă de „binefacerile” politicienilor. Astfel, potrivit Eurostat, în 2013, 40,4% dintre români trăiau sub amenințarea sărăciei.
Procentul a scăzut față de 2008, când era de 44,2%, dar e doar o aberație statistică, pentru că, în realitate s-a majorat, ca efect al politicilor inteligente ale guvernelor care s-au perindat prin palatul Victoria de atunci încoace.
Cum devine treaba? Păi simplu. În cifre concrete, în 2008, 9,4 milioane de oameni erau amenințați de sărăcie, iar cifra a scăzut la 8,6 milioane în 2013. Victorie, nu-i așa? Pe naiba! Populația României s-a diminuat cu 1,4 milioane în același interval, de la 21,5 milioane, la 20,1 milioane, diferența o găsiți la Roma, Madrid, Paris sau Londra, ținută pe la ușile secțiilor de votare de oamenii lui Titus Corlățean.
Așadar, realitatea din teren e alta, iar statistica face și ea ce poate. Numărul de oameni care trăiesc sub spectrul sărăciei e mai mic doar pentru că au plecat din țară și nu pentru că luminatele guvernări au mișcat vreun pai în sprijinul dezvoltării economice, care să asigure și ea creșterea nivelului de trai.
Și e și normal, cum altfel ar mai funcționa strategii precum aia cu „Mândru că sunt român” sau alte manipulări ieftine, demne de America de Sud sau Africa? Cum și-ar asigura politicienii populiști voturile unor oameni care și-au format un reflex din trăitul cu mâna întinsă și cum să și conteze voturile astea, dacă nu e păstrată în mizerie și ignoranță o pătură importantă -aproape jumătate din populație.
Mai e nevoie să mai spunem că România e singura țară din UE (alături de Bulgaria, firește, eternii noștri tovarăși în rău) unde sărăcia acută e un pericol pentru un procent atât de ridicat din populație? Sau că aproape 30% din populație (28,5%) e afectată de sărăcie severă?
În 25 de ani politicienii români nu au reușit (de fapt nici nu i-a interesat) să creeze un cadru care să permită ieșirea din fundatura morală și materială pe care tot noi am construit-o, cu ștampila de vot și cu lipsa de reacție la raidurile de jaf ale năvălitorilor din palatele Victoria și Cotroceni, din sediul Parlamentului, din primării și consilii județene.
Iar acum, putem doar să „ne admirăm” rămânerea în urmă și să căutăm la spartul târgului soluții pentru integrarea celor săraci într-un sistem productiv, indiferent care, altfel defilarea cu un bagaj de 8,6 milioane de oameni și nevoiți, dar și obișnuiți doar să primească e sinucidere curată.
sursa-http://www.businesscover.ro/
