cui mai vinde Bucureştiul?

… bună-ntrebare; adică, mai e azi, în 2014, Bucureştiul un subiect de care să te ocupi, ca entitate media tradiţională sau nu?

Văzînd că nici un ziar nu mai are o secţiune dedicată Bucureştiului – actualizată şi scrisă de cineva care ştie că trăieşte în Capitală -, şi că nici cunoscutele site-uri „oficiale” despre oraşul nostru nu produc decît rar vreun articol original şi interesant, am zice, fără tăgadă, că nu: Bucureştiul nu mai interesează pe nimeni, de aceea nu se vinde. Şi sînt şi cîteva motive…

• Politica şi schimbarea ţintei: consolidarea mandatului actualului Primar a-nchis gura destulor voci: bloguri, site-uri, oengeuri. Aceste voci vor începe să fie auzite iar înaintea alegerilor viitoare. Iar toamna trecută – ţineţi minte – întreaga atenţie şi toate resursele de interes social au fost deviate spre subiecte externe Bucureştiului.
• Platforma: efervescenţa online de acum cinci ani s-a dus. Din puzderia de bloguri şi proiecte media apărute în perioada 2009-2010, numărul celor rămase e trist de mic. Trebuie să ne întrebăm şi unde se scrie despre Bucureşti? Nu se scrie în ziar, nu se scrie pe site, iar pe blog se scrie tot mai puţin. Desigur, avem şi pagini de Facebook care se ocupă de oraş, şi nu puţine.
• Copiii au crescut: în perioada de glorie a interesului online pentru Bucureşti, am avut bucuria să văd un public tînăr, interesat să descopere, să priceapă, să se enerveze pe tîmpenia conducerii oraşului. Unii din tinerii aceştia au azi preocupări mai prozaice, mai apropiate de lucrurile care aduc bani. Altora li se pare Bucureştiul un subiect mai neinteresant, atîta vreme cît sînt chestiuni mai arzătoare la ordinea zilei…

Desigur, sînt motive adevărate care să ne facă să ni se pară că oraşul nostru e un subiect plictisitor, dar – ia ghiciţi! – Bucureştiul a rămas un subiect atractiv, şi nu trebuie să ne îndoim de asta.

Pentru că s-a întîmplat ceva: interesul faţă de Bucureşti a fost recuperat de cei peste 50 de ani.

Trăim, de un an şi mai bine încoace, o perioadă extraordinară. Bătrînii – le zicem aşa fără să credem vreo clipă că jignim sau privim de sus pe nimeni! – au făcut marele pas. Ştiţi şi voi că a existat un decalaj grozav între generaţii, în ceea ce priveşte tehnologia; ei bine, decalajul ăsta nu mai e atît de mare.

Oameni cu vîrsta între 50 şi 70 de ani au azi laptopuri, telefoane cu care fac – şi distribuie – fotografii, au conturi active pe platformele social media şi au deja un networking solid. Aceşti oameni sînt noul public pe care îl avem, azi, cînd scriem ceva despre Bucureşti.

Care-i motivul pentru care bătrînii sînt interesaţi tocmai acum de Bucureşti? Poate tocmai acela, ca sînt bătrîni: e vîrsta la care istoria însăşi e tot mai intersantă, la care au timp de citit, de hobby-uri, la care mai laşi un pic ambiţia tinerească de a urca treptele carierei. E vîrsta la care oricine îşi aduce aminte de tinereţe; cînd lucrurile erau mai bune, doar pentru că… pentru că erau făcute în tinereţe.

Bătrînii îşi dau seama că amintirile lor sînt importante – şi cît ne-am luptat ca să le avem, aceste amintiri! Bătrînii caută acum, prin clasoare şi cutii prăfuite, fotografii cu care recompunem acum oraşul pe care-l credeam pierdut!

Iată-ne azi scriind pentru un public mult mai larg; complet. Este probabil o mişcare naturală însăşi pe nişa blogurilor cu subiect bucureştean – ele însele maturizîndu-se…

Cine nu are bătrîni, să le scrie.