La orice party unde-i full, buda e Mecca. Buda femeilor. Aici vii cu prietena ta s-o bârfiți pe Xuleasca. Vii să-l faci porc pe ăla căruia i-ai fi tras-o, dar n-a vrut. Te întâlnești cu toată lumea. Îți mai pui un strat de machiaj pe față. Și oglinda aia, nenorocita, nu-i niciodată destul de mare. Dacă vrei să vezi femeia, pe bune, vii la budă.
E o coadă imensă, câte patru femei pe o oglindă. Printre ele, se mai înghesuie câteva să ajungă la chiuvete. Care nu mai rezistă, se mai duce și la bărbați. Haos. În toată seara, încerc de patru ori să mă ușurez, abia ultima oară reușesc. De fiecare dată, femeile sunt mai bete, iar vezica mea, mai plină.
Cât stau la coadă, una își dă de trei ori cu ruj. ”Nu ți-ai mai dat?”, ”Crezi că mai țin minte? Mai dau o dată”. O brunețică ruptă în gură îi povestește ăsteia, de fapt vorbește singură, n-o ascultă nici dracu, despre ce-a zis o fostă colegă de facultate. O întrerupe o blondă care, deși aici e liniște, urlă în telefon, ”Vlad e în Control, te așteaptă! Aoleu, da’ ce vrei, să-l combin eu pentru tine?!”, și închide telefonul.
În sfârșit, intru în budă. Închid ușa, strig, în sinea mea, ”Sfântă eliberare!”. Mă uit în jur, absorbante lăsate desfăcute, apa nu-i trasă, pișat peste tot. Ori femeile sunt împuțite, ori sunt eu prea trează pentru asta.
de
