Puţină lume ştie (mai mult ca sigur că Ministerul Transporturilor nu intră în această categorie) că ridicarea Crucii de pe Caraiman (între anii 1926-1928) a fost realizată prin eforturile lucrătorilor Direcţiei de Poduri din cadrul Direcţiei Generale C.F.R., la iniţiativa„Societăţii Cultul Eroilor“, aflată sub înalta protecţie a Reginei Maria. În unele surse secundare de informaţie istorică monumentul chiar are denumirea de „Crucea Eroilor Ceferişti“. În 1928, la inaugurarea sa, „Crucea de pe Caraiman“, ridicată la altitudinea de 2.291 m, era cea mai înaltă structură metalică situată într-o zonă montană. De altfel, monumentul se află și în Cartea Recordurilor. El constituie, astăzi, mărturia unei glorii, astăzi defuncte, a Căilor Ferate Române. Astăzi, sistemul feroviar este pe cale de dispariție, prin eforturile conjugate ale vânzătorilor de țară care – să vezi întâmplare! – sunt chiar cei care conduc țara. Dar și din vina victimelor (angajații CFR), a căror tăcere a încurajat jaful. Există, așadar, un „parteneriat public-privat” de ciocli care se pregătesc să pună cruce CFR-ului. Nu o cruce de genul celei de pe Caraiman, ci o cruce de mormânt, n-ar avea parte de ea cei care o vor face…!
